Președintele Franței a găsit ca țap ispășitor muncitorii detașați din Europa de Est, făcând aceeași greșeală ca liderii britanici înainte de Brexit.

Emmanuel Macron și-a programat în perioada 23 – 25 august întâlniri cu liderii Austriei, Cehiei, României și Bulgariei. Pentru unii observatori politici, acestea sunt un semn că președintele Franței a preluat inițiativa reformării Uniunii Europene. În realitate, el urmărește să-și îmbunătățească imaginea dezastruoasă pe care o are la el acasă, luând în vizor forța de muncă ieftină din Europa de Est, se arată într-o analiză a Antoniei Colibășanu pentru site-ul Geopolitical Futures, întemeiat de George Friedman.

În timpul campaniei sale prezidențiale, Macron a afirmat că una dintre cauzele Brexitului a fost creșterea nemulțumirii în rândurile clasei de mijloc britanice față de „dumpingul social” al est-europenilor în Marea Britanie. Aceștia ar fi luat cu asalt Regatul, primind slujbe ieftine, pe care britanicii nu le-ar fi acceptat niciodată.

Macron a afirmat că acesta este un flagel care afectează întreaga UE și că piețele muncii nu sunt reglate corespunzător astfel încât peste tot în Europa aceeași muncă să fie plătită cu aceeași sumă de bani.

Președintele francez se plânge că inclusiv țara sa este lovită de acest flagel. Franța a înregistrat o rată a șomajului de 9,6% în primul trimestru din 2017, însă continuă să atragă muncitori temporari din alte țări ale UE în sectorul construcțiilor și altele asemenea, dispuși să primească salarii mai mici decât muncitorii francezi.

Majoritatea muncitorilor temporari provin din Polonia (16,9%), Portugalia (16,1%), Spania (15,7%), Belgia (13,2%) și Germania (11,8%).

Această tendință, scrie analista de la Geopolitical Futures, a provocat un val de nemulțumire în rândurile francezilor băștinași, care văd în forța de muncă mai ieftină care vine din alte țări o cauză a ratei mari a șomajului.

Socotelile lui Macron sunt așadar simple: eliminarea sau reducerea măcar a afluxului de forță de muncă ieftină va duce la o reducere a șomajului în Franța. Pentru aceasta, el susține că ar trebui stabilite niveluri de salarii aplicabile pe întreg teritoriul UE.

Macron dorește prin urmare modificarea Directivei Muncitorilor Detașați nr. 71 din 1996, care reglementează salariile și lungimea perioadelor de detașare în alte țări membre UE.

În primul rând, Franța cere ca perioada de detașare să fie redusă de la doi ani la unul singur.

În această campanie, Macron nu este singur: anul trecut, guvernele din Germania, Austria, Belgia, Olanda și Suedia s-au alăturat Franței, trimițând Comisiei Europene o scrisoare solicitând revizuirea directivei, astfel încât aceasta să respecte principiul „plată egală pentru muncă egală în același loc”.

Austria și Germania sunt și ele destinații importante ale forței de muncă temporară din Europa de Est. Astfel, 58% dintre muncitorii detașați în Austria provin din Estul continentului, ceea ce a făcut ca rata șomajului să crească odată cu naționalismul.

Nu este deci întâmplător că Macron și-a început turneul în Austria.

Acasă, președintele francez a lansat o serie de dezbateri în rândurile guvernului, comunității de afaceri și centralelor sindicale, cu scopul de a reforma codul muncii și a crea o piață a muncii mai flexibilă, Parisul sperând astfel să reducă rata șomajului.

În realitate, aratî analiza din Geopolitical Future, Franța nu poate face mare lucru pentru a-și proteja piața muncii de forța de muncă ieftină. O soluție nu poate veni decât de la o schimbare a Directivei UE pentru muncitorii temporari. De aceea, abordarea neobișnuită a lui Macron, care susține că Bruxelles-ul trebuie să-și asume uniformizarea salariilor pe întregul teritoriu UE.

Or, cedarea de puteri în favoarea Bruxelle-ului nu este exact ceea ce își doresc naționaliștii francezi.

La rândul lor, pentru companiile est-europene, forța de muncă ieftină este un atu în competiția cu rivalele occidentale. Acum, UE permite ca muncitorii detașați să fie plătiți în conformitate cu standardele din țările de origine, și nu după cele ale țării unde lucrează detașați.

În Est, piața muncii este mult mai flexibilă decât în Vest. Din cauza nivelului de trai mai scăzut, salariile din Est sunt semnificativ mai mici decât cele din Occident, ceea ce a atras numeroase investiții, fapt care le-a permis companiilor răsăritene să se dezvolte și să-și permită să trimită muncitori detașați în Vest.

Mai mult, banii trimiși în țară de muncitorii detașați au permis economiilor din Est să de dezvolte.

Polonia este cel mai mare exportator de muncitori detașați din Europa, anual trimițând peste 460.000 de lucrători în alte state. Circa 3% din forța de muncă polonezî lucrează în străinătate, iar câștigurile lor constituie 1,4% din PIB.

Prin comparație, Germania, al doilea mare exportator de forță de muncă detașată, trimite anual numai 240.000 de lucrători în străinătate, iar câștigurile lor reprezintă doar 0,4% din PIB.

Nu este greu de înțeles de ce țările est-europene se opun schimbării reglementărilor.

Consiliul European a acceptat că este nevoie de aceste schimbări, însă ca ele să fie implementate este nevoie să fie aprobate de Comisia Europeană și de Parlamentul European. Aici, lucrurile se complică, arată Antonia Colibășanu.

În cazul în care Comisia Europeană respinge amendamentele, Consiliul European le poate aproba totuși, dacă întrunește un vot unanim. Totuși, din motivele arătate mai sus, unanimitatea este practic imposibilă.

Însă dacă Parlamentul European modifică textul și-l trimite înapoi la Consiliul European, acesta l-ar putea aproba cu majoritate în loc de unanimitate, iar Comisia Europeană ar fi sărită.

Aceasta este calea rezistenței celei mai mici și pe aceasta mizează Macron. El trebuie să arate că face totul pentru interesul francez, de aceea colindă statele est-europene, discutând cu liderii acestora, încercând să-i convingă să accepte modificările, astfel încât textul modificat al directivei să se întoarcă la Consiliul European.

O altă componentă a turneului lui Macron este că acesta îi permite să-și demonstreze sprijinul pentru companiile franceze care activează în regiune. România, Cehia, Slovacia și Bulgaria găzduiesc circa 72% dintre companiile franceze din Estul Europei. România singură găzduiește 2280 de companii înființate cu capital francez.

Concentrarea prea mare asupra discursului lui Macron privind muncitorii detașați ar putea fi înșelătoare. Naționalismul francez câștigă teren – parțial din cauza problemelor economice ale țării, dar și a percepției că acordarea de puteri sporite Uniunii Europene sunt nocive pentru Franța – iar soluțiile lui Macron par să garanteze pentru UE o autoritate mai mare de a dicta politicile economice ale statelor membre, arată analiza citată.

Macron o fi el tânăr, dar este inteligent: știe că nu are nici cea mai mică șansă de a convinge țările est-europene să acorde mai multe puteri Comisiei Europene. Nici măcar pe francezii săi nu-i poate convinge.

Însă are nevoie să creeze aparența că acționează și face presiuni pentru schimbări și reforme. Aceasta îi permite două lucruri: întâi, arată că Europa Occidentală nu mai poate continua să se comporte ca și cum ar fi pe picior de egalitate cu Europa Răsăriteană, în ceea ce privește piața muncii. Statele occidentale au nevoie de mai mult protecționism și îl vor introduce.

În al doilea rând, făcând lobby pentru acordarea de puteri sporite Uniunii Europene, Macron provoacă de fapt slăbirea poziției blocului deoarece poate arunca vina asupra Bruxelles-ului pentru divergențele dintre Vest și Est.

Macron este salutat ca un mare reformist european - și în mod clar el pretinde a fi așa ceva – însă principalul său scop în acest moment este să-și repare poziția acasă la el, compromisă după numai 100 de zile de mandat.