Dupa Revolutie, Gheorghe Enoiu si-a folosit relatiile si s-a angajat din nou la stat.
Inainte de ‘89 a facut cariera in cercurile inalte ale represiunii comuniste, ca sef al Directiei Anchete din Securitate. Tot in acea perioada, a lasat in urma marturii zguduitoare despre metodele de tortura pe care le folosea, impreuna cu subalternii sai, apoi s-a retras 13 ani, in fruntea Cooperatiei Sectorului Agricol Ilfov. Dupa Revolutie insa, colonelul (r) Gheorghe Enoiu si-a gasit un drum nou intr-o Romanie care visa la schimbare.
Intai la privat, apoi la stat
In haosul anilor ‘90, cel supranumit „Macelarul de la Interne” a acceptat senin schimbarea si s-a angajat jurist la filiala din Baia-Mare a unei firme bucurestene. Nemultumit, a parasit insa in scurt timp sistemul privat si, conform propriilor spuse, s-a angajat din nou la stat. Tot ca jurist, dar la Aeroportul Otopeni, sub mandatele unor directori precum Nicolae Brutaru, Dan Vulcan si Marian Serbanescu.
Gheorghe Enoiu nu isi mai aminteste exact anul angajarii sale, dar stie sigur ca totul s-a terminat in 1997, cand la conducerea aeroportului a venit Gheorghe Racaru, actualul proprietar al companiei low cost Blue Air. In ‘97, juristul-tortionar avea 70 de ani si s-a retras definitiv la pensie.
„Il stiam pe director”
„Eu am fost un bun jurisconsult”, acesta este argumentul suprem pe care fostul tortionar il foloseste ca justificare a parcursului sau de dupa Revolutie. Conform propriei marturii, la Otopeni i-a reusit totusi intrarea prin intermediul unuia dintre directorii de atunci, fost ofiter de armata.
„Il stiam pe director, un colonel in rezerva, nu mai stiu cum il chema... Era oricum o persoana stearsa”, isi aminteste astazi Enoiu. In acea perioada, Aeroportul International era si el o victima a instabilitatii din Romania acelor vremuri. Directorii se succedau intr-un ritm ametitor, iar statutul juridic al societatii era mereu pus in discutie. In aceasta atmosfera haotica, fostul colonel de Securitate a prosperat insa din plin, gratie incertitudinilor si sistemului de relatii la care putea apela oricand.
„Nu este un caz singular”
Cercetatorul Stejarel Olaru, membru al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, vede in traiectoria colonelului (r) Enoiu semnele unei societati deficitare.
„Nu e un caz singular. Astfel de persoane au rezistat dupa ‘89 pentru ca in Romania nu s-a pus problema oficial, dinspre autoritati, ca astfel de persoane sa fie daca nu trimise in justitie, atunci cel putin sa se renunte la activitatea lor. Astfel de demersuri au fost facute numai de societatea civila, care a semnalat la nivelul anilor ‘90 ca exista indivizi care nu mai au ce cauta in administratie, dat fiind trecutul lor caracterizat de activitati criminale”, sustine Olaru.
Acesta remarca insa ca, in ceea ce priveste politicul, situatia ar fi cu atat mai grava, lucrurile evoluand intr-o directie paradoxala: „La nivel politic, masurile de indepartare a acestor persoane au lipsit cu desavarsire, dimpotriva ele fiind tinute aproape si promovate”, conchide Stejarel Olaru.
FORUM
Arestatu: „Imi pare rau sa constat ca ne legam de Mona Musca... si altii care au dat ceva note informative fara importanta si nu am inceput cu marii tortionari. Din pacate, SRI-ul & comp. au deturnat atentia asupra ciripitorilor in timp ce vinovatii au scapat”.
Freeman: „Romania recompenseaza calaii cu pensii mai mari decat victimele. La fiecare recorelare a pensiilor, jigodiile securiste si comuniste ies cu pensiile marite si cu raportul fata de cetateni neatins. Asta-i dreptate? Asta-i democratie, respect fata de viata?”.
Eu: (...) „Ma gandesc ca unul ca el sau chiar el i-o fi distrus viata vecinului meu din copilarie... Copiii si nepotii securistului traiesc bine-mersi azi... nu zac la pat de ani de zile, nu traiesc mizerabil dintr-un salariu de profesor de tara...”
Ion: „Fara comentarii: un securist are tupeul sa spuna despre Paul Goma ca minte!!”
INTERVIU
„Nu l-am anchetat pe Patrascanu”
Desi numele sau e vehiculat pe lista celor care au orchestrat executia liderului comunist Lucretiu Patrascanu, Gheorghe Enoiu respinge aceasta ipoteza. Fostul sef al Directiei Anchete sustine ca raporturile sale cu Patrascanu au fost inexistente.
L-ati anchetat pe Lucretiu Patrascanu? Nu.
Raportul „Tismaneanu” spune ca ati facut parte din echipa care s-a ocupat de Patrascanu. Patilinet (Vasile Patilinet, ofiter de Securitate, a anchetat represiunea interna din partid, din anii ‘50 - n.r.), care era omul lui Ceausescu, mi-a implicat mie numele.
De ce? (Nu raspunde)
L-ati intalnit pe Patrascanu? O data, in 1946, cand a venit Dimitrov (de origine bulgara, un apropiat al lui Stalin - n.r.) in Romania. Lucram la tipografia CFR si am fost dus la paza la sediul Consiliului de Ministri.
Unde erati cand a fost ucis Patrascanu? In 1954 eram in URSS, la studii, in Leningrad. Am stat acolo doi ani, din ‘53 pana in ‘55. Faceam Academia de spionaj si contraspionaj si eram cazat la Palatul de Iarna, la o sectie a Securitatii locale. Acolo am aflat, din ziare, de moartea lui.
„„Experimentul Pitesti” e adevarat”
L-ati cunoscut pe tortionarul „experimentului Pitesti”, Turcanu? M-am dus o data la Jilava si am stat de vorba cu el in calitate de martor. Fusese anchetat cat eu am fost in URSS. Seful meu facuse Scoala de Partid la Constanta cu Turcanu. Cand am venit, el era deja condamnat la moarte la Jilava.
"Experimentul Pitesti” e adevarat? Da, e adevarat.
FIGURI
Victimele propriilor alegeri
Lucretiu Patrascanu si „experimentul Pitesti” reprezinta doua momente de referinta in istoria comunismului din Romania. Fost ministru al justitiei si unul dintre putinii intelectuali ai comunistilor, a fost rapid izolat de colegii de partid, arestat si executat in 1954.
Fost student la Drept si fost legionar, Eugen Turcanu a fost liderul grupului de detinuti transformati in instrumente ale torturii, in Penitenciarul Pitesti. Maltratati initial psihic si fizic de gardieni, Turcanu si echipa sa au devenit, la randul lor, calaii celorlalti arestati, supusi reeducarii. In final, a fost judecat pentru cruzime si condamnat la moarte, fiind executat in 1954.
Cititi si:
Editorialul lui Grigore Cartianu: "Dintii scrasniti ai calaului"
Recomandările noastre
