Autorităţile urbei moldave au fentat timp de vreo zece ani adoptarea vechiului simbol al oraşului, uniţi sub sloganul: „Noi nu suntem mistreţi!“.

Cârmuitorii municipiului Roman au dus, vreme de un deceniu, o luptă crâncenă cu mistreţul fioros ce trebuia pus pe stemă. S-au certat cu experţii în heraldică, s-au dus cu jalba în proţap la Bucureşti, au desenat episcopii, cetăţi şi cărţi care - deşi n-aveau nicio legătură cu heraldica - încercau să ascundă cât de cât „ruşinea“.

Lecţia de istorie

În vară au fost însă alegeri şi la Roman, iar romaşcanii au pus primar nou, un profesor de matematică pacifist, ce a aplicat metoda paşilor inverşi pentru a rezolva problema. Aşa că, la jumătatea lunii trecute, a făcut un pact cu fiara. Se pregăteşte acum să o reaşeze la loc de cinste, pe stema localităţii, la intrările în oraş sau pe hârtiile oficiale, să o transforme în brand. Românul şi mistreţul vor fi ca România şi Dracula, ca Scoţia şi castelele bântuite.

Primarul Laurenţiu Leoreanu se simte împăcat cu el însuşi. „Discutând cu cei de la Comisia de Heraldică, iniţial noi am avut un alt punct de vedere“, rezumă el, elegant, disputa.

Drumurile în capitala Moldovei, acolo unde s-au purtat discuţii lungi cu reprezentanţii Filialei Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, l-au învăţat pe profesorul de matematică importante lecţii de istorie. Timpul a fost dat înapoi până s-a ajuns la „T zero“. „Ni s-a spus foarte clar că ceea ce a reprezentat Suceava pentru Moldova de Sus a reprezentat Romanul pentru Moldova de Jos. Adică Romanul a fost Capitala Moldovei de Jos. În aceste locuri au fost ţinuturile de vânătoare voievodale, ulterior regale, animalul dominant fiind mistreţul. Atunci, aşa cum capitala Moldovei de Sus, Suceava, avea drept stemă capul de bour, aşa Romanul avea capul de mistreţ. (...) Cum există mitul Dracula, cum scoţienii au mitul castelelor bântuite de fantome, şi Romanul ar putea să fie un anumit brand, pus în valoare, să atragă“, explică Leoreanu.

„Mistreţul e cel care luptă“

La urma urmei, mistreţul este un animal care luptă şi, prin asta, un trofeu preţios. E o fiară şi arată ca atare în reprezentarea interbelică, nu e „porc de coteţ“. Cine-l dispreţuieşte poate, la fel de uşor, să dispreţuiască zimbrul Moldovei, prin reducere la un simplu umil „cap de bou“. „Mergând la tratate, la internet chiar, la baza de date a Comisiei de Heraldică, ni s-a şi arătat că este mistreţul cu colţii de argint, stil fiară, care este vânatul regal, considerat dintre toate cel mai nobil. Pentru că cerbul sau căprioara erau considerate vânat laş, care fuge, în general. Iar mistreţul e cel care luptă. Cine vânează un mistreţ şi-l învinge poate fi considerat bărbat şi face parte din aristocraţie. Normal, mistreţul nici nu era voie să fie vânat de către oamenii de rând. Era vânat numai de boieri, de o anumită clasă socială care se afla pe piedestalul ierarhiei de atunci“, mai spune primarul.

Pasul următor ar fi restilizarea simbolului. Pentru asta a fost scoasă, deocamdată, de pe internet, poza unui cap de mistreţ adevărat. Se va lucra pe ea. Forma finală va fi înaintată spre aprobarea Consiliului Judeţean Neamţ, către Comisia zonală, mai departe, către Comisia de Heraldică de la Bucureşti şi va ajunge apoi pe masa guvernului. Într-un sfârşit, Romanul va avea stemă, iar primarul va avea un element din viitorul statut al municipiului.

„Ca să ai statutul, trebuie să ai toate simbolurile. Ne referim aici inclusiv la stemă, la drapel, la regulament. Toate oraşele care au o anumită istorie trebuie să aibă şi un anumit statut“, arată el. După ce toate hârtiile vor fi semnate, iar toate simbolurile vor fi puse în ordine, există semne că în Roman se va lucra numai la timpul viitor.

GÂNDIRE PĂGUBOASĂ

Botoşănenii s-au ferit de coasă şi rac, vasluienii de un bou

Heraldica este o limbă cu „reguli gramaticale“ pe care puţini le cunosc. Oamenii zilei de astăzi sunt cuprinşi de febra înnoirilor, vor să schimbe cu orice preţ totul, inclusiv simbolurile pe care le au de secole. Au o fabrică în oraş, o vor desenată pe stemă. Un scriitor faimos s-a născut în urbea lor, i-ar pune capul pe stemă. N-ar vrea să scape nereprezentat niciun lucru de care sunt mândri, indiferent cât este de trecător. Mai există o regulă: încearcă să evite cu orice preţ simbolurile din lumea animală, cu toate că în Occident - la care ne raportăm şi în acest domeniu - asemenea intenţii ar fi privite cu mirare.

Cu această gândire păguboasă se luptă de 15 ani profesorul Ştefan Gorovei, de la Filiala Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, „filtru“ pentru simbolurile tuturor comunităţilor din Moldova.

Locuitorii Romanului: „Noi nu suntem mistreţi!“

„E aproape o regulă refuzul de a accepta steme care conţin imaginea unor animale, deşi sunt vechi sau chiar străvechi, ceea ce le conferă un statut cu totul excepţional. Exemplul cel mai elocvent îl oferă oraşul Roman. Acolo s-a încercat pe toate căile posibile şi imposibile (folosind până şi cele mai neelegante mijloace) alterarea stemei vechi. Această stemă veche s-a constituit în secolul al XIV-lea, în paralel cu cea a Ţării Moldovei, şi este cea mai frumoasă şi mai heraldică stemă de oraş românesc din spaţiul est-carpatic. Ea înfăţişează un cap de mistreţ - aşa cum stema Moldovei înfăţişează un cap de bour - încifrând mesaje extraordinar de preţioase. Se refuză reluarea acestei majestuoase steme sub pretextul «noi nu suntem mistreţi!»“, explică profesorul Ştefan Gorovei.

Probleme au fost şi cu stema judeţului Vaslui (foto dreapta), care trebuia să reunească simbolurile a trei vechi judeţe: Vaslui - stup şi albine, Tutova - peşti, şi Fălciu - boul de Elan. O ruşine teribilă le-a cuprins şi pe autorităţile vasluiene: „Se va spune că noi suntem boi“.

Un caz „mai elaborat“ este cel al propunerii de stemă pentru judeţul Botoşani (foto stânga). Acesta include şi fostul judeţ Dorohoi, precum şi o parte din fostul judeţ Herţa.

„Stema lui a trebuit, deci, să reunească simbolurile vechilor judeţe Botoşani (coasa) şi Dorohoi (racul). La început, s-a preferat elaborarea unei compoziţii noi, fără nicio legătură cu heraldica, sub cuvânt că vechile simboluri ar fi compromiţătoare şi nedorite de populaţie, întrucât evocă moartea şi regresul! Mai mult chiar: s-a afirmat că, alăturând într-o stemă simbolurile celor două judeţe, s-ar exprima o tendinţă separatistă, vizând desfacerea judeţului!

Gândirea heraldică spune cu totul altceva“, precizează istoricul, care explică faptul că alăturarea a două vechi însemne arată - dimpotrivă - unirea respectivelor spaţii.

Oxfordul nu se ruşinează cu boul său

Două mari şi importante oraşe ale Europei, Berlin şi Berna, au în stemele lor câte un urs. Animalul nu aminteşte vreun fapt istoric sau existenţa vreunei rezervaţii de urşi, ci numai faptul că în numele ambelor oraşe se află grupul de litere ber, pronunţat la fel cu cuvântul „Bär“, care în limba germană înseamnă „urs“.

Raţionamentele joase duc la interpretări caraghioase

„Gândirea heraldică, logica heraldică determină - impune, chiar - asemenea «ocuri». Şi vă mai dau un exemplu, mai ilustru. Celebra localitate engleză Oxford, cu faimoasa ei universitate cu colegii străvechi, are ca stemă un bou, pentru că în limba engleză ox înseamnă tocmai bou. Numele oraşului - traductibil prin Vadul Boului (cum avem şi noi Vadul Oii!) - a dat stema. Exemple, în această privinţă, se pot da cu duiumul. Pentru cei mai mulţi, ele sfidează logica - logica noastră, carteziană. Dar heraldica îşi are logica ei şi, dacă vrem să construim corect o stemă, trebuie să urmăm această logică!“, precizează Ştefan Gorovei.

Raţionamentele joase sunt cele care duc la interpretări caraghioase. „De obicei, asemenea raţionamente şi interpretări exprimă felurite complexe (sociale, culturale etc.) a căror existenţă nu ar trebui să aibă vreun impact asupra heraldicii ori ambiţii şi tentaţii care nu au nimic de-a face cu ştiinţa în general şi cu heraldica în special“, explică profesorul Ştefan Gorovei.

PĂCATELE LEGII

Ştiinţa este la cheremul locuitorilor

Legea care reglementează funcţionarea acestui domeniu este mult superioară celei anterioare, dar are „păcatele“ sale, arată Ştefan Gorovei. „Au mai rămas câteva elemente care îngreunează ducerea la bun sfârşit a ţelului propus. De pildă, circuitul hârtiilor e prea complicat, întrucât s-a pus accentul pe respectarea birocraţiei şi nu pe eficienţă. Din punctul de vedere al heraldistului, referirea la «realităţile economice şi social-culturale locale» e contraproductivă“, consideră Ştefan Gorovei.

La asta se adaugă păstrarea ideii că proiectele de steme „se supun dezbaterii şi consultării locuitorilor, în vederea stabilirii celei mai reprezentative variante“. Practic, rezultatele muncii ştiinţifice sunt aduse la mâna locuitorilor care n-au, de cele mai multe ori, niciun fel de pregătire în domeniu.

STEMĂ INCOMPLETĂ

Acvila României a rămas neîncoronată

Aproape două decenii de democraţie n-au reuşit să readucă vechea coroană pe capul acvilei româneşti, stema stabilită în 1992. La momentul respectiv, a fost preluată stema interbelică, eliminând însă orice ar fi putut crea vreo legătură cu monarhia. Între elementele înlăturate s-a numărat însă şi Coroana de Oţel, care însemna altceva: suveranitatea şi independenţa României.

Asta deşi un astfel de însemn fusese păstrat, fără probleme, pe stemele altor ţări foste comuniste precum Ungaria, Polonia, Bulgaria, Federaţia Rusă sau Republica Cehă. Problema stemei României a fost pusă în discuţie în mai 1998, la cel de-al IX-lea Congres de Genealogie şi Heraldică de la Iaşi. La momentul respectiv, specialiştii s-au adresat Parlamentului României, fără a obţine vreun răspuns. Intenţiile de modificare a actualei Constituţii readuc, astăzi, speranţa istoricilor că acvila îşi va reprimi Coroana.