Părinții lui Zvi Yehezkeli au emigrat din Irak în Israel. Jurnalistul israelian stăpânește foarte bine limba arabă și obiceiurile musulmane, iar practica lui nu urmărește să îi confirme credințele proprii, ci să găsească povestea. Cu aceste lucruri în minte, ce alt candidat mai bun să meargă „sub acoperire” în Europa pentru a vedea cum arată viețile tinerilor musulmani de pe continent? Rezultatul aventurii sale este o serie de documentare care arată adevărul pe care mulți îl consideră inconvenient.
După ce și-au părăsit propriile state pentru confortul promis de Europa, bărbații observați de Yehekzeli, deghizat uneori în arab, se uită cu dispreț la noii lor compatrioți, în timp ce aderă la o versiune din ce în ce mai radicală a Islamului, prezintă Table Magazine. Aceasta este situația pe care o a întâlnit-o cel mai des în Suedia, Germania, Belgia, Olanda, Franța și Anglia.
Pentru cei care se bucură de ghinionul altora, există o plăcere sadică în a vedea cum cei mai longevivi critici ai Israelului și ai tratamentului aplicat de acesta Palestinei sunt loviți pe neașteptate de noi lor protejați. Yehekzeli prezintă, spre exemplu, o secvență în care două femei zâmbitoare, venite în Europa din tabăra de refugiați Shatila din Liban, spun dezgustate că nu își recunosc documentele suedeze. Astfel, sunt acolo pentru a primi toate beneficiile financiare, dar fără a se lega în vreun fel de noua lor casă nordică.
Scenele devin, la un moment dat, repetitive. Yehekzeli arată cum mai mulți bărbați bărboși și furioși proclamă că interpretarea lor îngustă a religiei va face ca europenii cei slabi și decadenți să cedeze.
Într-un alt moment, jurnalistul stă în fața unei moschei din Luton, Anglia, unde ascultă înregistrarea unui testament și a ultimelor dorințe aparținând lui Taimour Abdulwahab al-Abdaly, care, cu două săptămâni înainte de Crăciunul din 2010, a detonat două bombe în centrul Stockholmului. Singura victimă a atentatului a fost el însuși. Înregistrarea pusă de bărbat spunea: „Către toți musulmanii din Suedia, vreau să vă spun, opriți-vă din a vă degrada, opriți-vă din a-i face să vă placă. Acesta este momentul pentru a răspunde prin luptă, nu a aștepta și mai mult. Fiți violenți, nu vă temeți de moarte”.
Spre deosebire de politicieni și academicieni, Yehekzeli își asumă greutatea de a vorbi cu imigranții în limba lor, văzând nuanțele problemelor prin care aceștia trec. Atunci când o femeie irakiană din Malmo amenință că va face Suedia să plătească dacă refuză să îi permită fiului ei să vină la ea, jurnalistul nu vede aici un inamic sinistru, ci o femeie îndurerată până peste măsură care, în mod justificat, pune bunăstarea familiei ei deasupra abstractului geopoliticii și a stindardelor ideologice.
Perspectiva unui evreu din Israel este una care schimbă totul. Spre deosebire de mulți alți observatori ai acestei imense drame umane, Yehekzeli nu își cere scuze nici pentru femeia respectivă, nici pentru gazdele ei suedeze. Ca israelit, nu are o datorie istorică față de niciunul dintre ei, oferindu-i un punct de vedere care îi permite chiar și celui mai părtinitor spectator să vadă continentul și problemele acestuia într-o nouă lumină, eliberată de fantomele trecutului sau de jugul prezentului plin de slogane de oțel.