Arădeanul Petru Mihuţ pictează de 40 de ani scene din lumea satului: uliţe sufocate de nămeţi, sănii alunecând pe gheaţă, colindători, pajişti de un verde intens, lanuri de grâu aurii, vite la fântână, culesul fructelor, jocuri de copii, dar şi legende sau scene fantastice. L-am întâlnit pe pictorul naiv de 81 de ani astăzi, la expoziţia de Moş Nicolae de la Muzeul Ţăranului Român.

Una dintre picturile sale, reprodusă pe cartea sa de vizită, înfăţişează un peisaj nocturn, scăldat într-o lumină violetă, ireală, cu siluetele fantomatice ale unor copaci goi sub cerul plin de stele. Pe coline se văd mai multe case răsfirate. În prim-plan, un bărbat cocoţat în vârful unei scări păşeşte pe o lună în formă de seceră. Pictorul îmi dezvăluie taina din spatele tabloului: este vorba de bunicul său, care a fost preot. „Bunicul a pus o scară în noaptea de Crăciun ca să se urce la Dumnezeu. Şi s-a urcat în Lună”, povesteşte artistul şi îmi spune că tabloul cu pricina a fost cumpărat de Răzvan Teodorescu la preţul de 20 de milioane de lei.

„La sate lumea e mai credincioasă”

"”Dacă faci rău cuiva, să nu-ţi ajute Dumnezeu”, mi-a zis bunicul meu. M-a blestemat. Şi nu pot să fac rău”, spune pictorul. „La sate lumea e mai credincioasă. Nu înjură, nu ucide. În Arad nu se fac crime”.

Familia lui de oameni credincioşi a avut de suferit în timpul comunismului: „Unu din trei era turnător. Ne era frică să vorbim”, povesteşte el şi aminteşte de „ochii ca la şarpe” ai băieţilor de la Securitate.

Unii securişti îi ziceau „Mă, nu vrei să-l faci pe şeful statului?”, „Nu, că e prea frumos şi mâna mea nu rezistă”, le spunea Mihuţ.

Un tablou e gata într-o săptămână şi costă între 100 şi 300 de lei. Fiica lui, Rodica, şi-a dat doctoratul în matematică la Paris, dar şi ea pictează. „Ea are un alt stil. Nu ne copiem”, explică artistul.

Una dintre cele mai mari atracţii ale târgului au fost păpuşile tradiţionale făcute manual, după design-ul Anei Ponta. Ea face păpuşi de 14 ani de zile, iar fiecare dintre ele poartă un bileţel cu harta României şi regiunea din care este originar costumul. „Nu este ceva din care să se îmbogăţească omul. Este foarte multă treabă”, spune Ponta.

Dacă v-aţi plictisit de globuleţele tradiţionale de brad, puteţi încerca decoraţii făcute din foi de porumb sau din pai de grâu, unele dintre ele ornate cu seminţe de dovleac, realizate de un meşter din judeţul Mureş: steluţe, îngeraşi, globuri – toate din materiale vegetale.

Inginerul care modelează personajele lui Creangă

Ionela Lung locuieşte în Humuleşti, „la trei paşi de casa lui Ion Creangă”. De zece ani, de când a terminat facultatea, face în timpul liber figurine. E inginer şi predă la licee tehnologice, iar meşteşugul este pentru ea o relaxare. Sursa principală de inspiraţie sunt poveştile lui Creangă: „Sunt unicate. Îi modelez pe fiecare în parte şi îi fac cum zicea şi Creangă – dintr-un boţ de humă. În fiecare stă un personaj. Sunt pasionată de Creangă, de viaţa lui.” Moş Ion Roată, Tuşa Mărioara, Fata Moşneagului, Stan Păţitul sau Păcală sunt câteva dintre personajele care au primit un chip cu ajutorul imaginaţiei Ionelei. O figurină costa 30 - 40 de lei.

„Ăştia mulţi dintre ei sunt dintre vecinii mei”, spune ea despre feţele schimonosite, cu gurile strâmbe, ale unora dintre figurine.”Mai trec prin faţa porţii, mă mai enervează şi imediat le fac feţele”, spune Ionela râzând. De fapt, „e figura ţăranului român caricaturizat. Am şi simţul umorului”, explică ea.

Figurinele sunt modelate din argilă, după care le arde puţin la cuptor pentru a le da rezistenţă. Apoi le pictează şi în acelaşi timp coase căciuliţe din piele tăbăcită de miel. Merge la stână, ia pieile crude, le păstreză în sare şi apoi le duce la tăbăcit.

Pe lângă personajele din Creangă, Ionela face şi „punguţe cu doi bani” din piele în care clienţii chiar vor găsi două monede lucioase de câte un ban.

Meşterul Ion Albu din Târgu Neamţ face măştile pe care şi le pun oamenii la dansurile populare şi la jocurile cu ursul sau cu capra. Meşterul alege întâi materialele (postavuri şi piele de oaie), apoi le croieşte, face pernuţele pentru ochi, gura, iar la sfârşit aplică dinţii, nasul şi căciula. Cu ochii bulbucaţi, gura roşie, colţi ce ies ameninţător din gură şi nas roşu uriaş, măştile par să fie nişte personaje malefice. De fapt, ei sunt nişte moşnegi, 12 la număr în folclor, care reprezintă cele douăsprezece luni ale anului. Rolul lor este unul benefic, de protecţie şi de alungare a spiritelor rele, motiv pentru care şi sunt folosite în dansul cu strigături.

Târgul de Moş Nicolae poate fi vizitat sâmbătă şi duminică, între orele 10 şi 18.