Pe de altă parte, cruda realitate se transpune în cifre și date clare care, atunci, nu mai pot fi contestate. Reducerea creșterii economice și frânarea economiilor au loc și sunt anunțate zi de zi, pe diverse meridiane. Dar ultimul trimestru a adus semnele cele mai puternice ale intrării în criză economică globală, vizând cu precădere cele mai importante economii, care nu se simte prea bine nici una. De altfel, organisemele globale, FMI cu precădere, a fost nevoită să tot revizuiască în scădere creșterea economică globală, ajungând la 3,2% pentru 2019 și la 3,5% pentru anul viitor. E vorba despre cele mai mici creșteri globale de la criza economică globală din 2008.

Când peste cursul natural al economiilor, venit din evoluțiile pas cu pas, predictibile, mai vine și o acțiune directă a omului – sancțiuni, părăsirea unor acorduri comerciale, Brexit – atunci intrarea în recesiune e mult mai probabilă iar formulele de compensare sunt tot mai dificile. Cu atât mai mult în cazul războiului comercial SUA-China, între cele două cele mai mari economii ale lumii, cu introducerea unei taxe de 10% la 1 septembrie pentru produse în valoare de 300 mld dolari de către SUA, iar în decembrie o nouă taxă pe noi categorii de produse, pe seama continuării majore a debalansării balanței comerciale sino-americane.

Datele de ultimă oră transmit mesaje foarte îngrijorătoare. Nu e vorba doar de revizuiri repetate în scădere a perspectivelor și previziunilor economice globale, ci chiar de date concrete, seci care dau verdict dure și arată că cel puțin 5 din primele economii globale sunt în buza recesiunii sau în spațiul de manevră cu cifrele la limita ingineriilor bugetare creative, pentru a menține o răsuflare aparentă de creștere sau măcar stagnare economică, cât mai puin pesimistă pentru public. Și nu vorbim aici de SUA și Chină.

Pe trimestrul II, economia Germaniei, cea de a patra a lumii, s-a contractat. Germania este exportator masiv în China și SUA, cele două state intrate în război comercial ce vizează cu precădere domeniile manufacturiere, ceea ce reclama mai puține produse cerute de la Germania. În plus, pe zona IT, digitalizare, noile tehnologii, Germania este sub presiunea SUA și a dezbaterilor vizând Huawei, tehnologie și partener care ar putea lipsi de pe piața 5G. Mai mult, războiul comercial nedeclarat al UE cu giganții americani nu ajută, știut fiind că pe continent nu există un producător de forță, competitiv, capabil să intre în competiție cu giganții americani și chinezi.

Industria de automobile germane e în vrie, o veste proastă și pentru producătorii din România a diverselor subansamble. În plus, perspectiva Brexit, care îngroapă Londra, afectează fundamental, în perspectivă, și Germania, și UE în întregime, prin pierderea celei de a doua economii din conclavul european. De altfel, Marea Britanie este deja în recesiune în trimestrul 2, pentru prima oară după 2012 și șansa unei reveniri miraculoase peste vară, pentru a evita recesiunea formală, este foarte redusă. Mai mult, un Brexit fără acord va arunca în aer și mai puternic economia britanică.

Italia întâmpină noua criză guvernamentală, determinată de Lega lui Salvini, cu o datorie greu de compensat și mai ales cu celebra creștere zero, cu perspectiva intrării oricând în recesiune formală, dacă cea informală e compensată încă de contabilități creative și artificii. China este la cea mai joasă creștere istorică, în timp ce perspectivele războiului comercial cu SUA nu arată a bine, iar amenințările cu vânzarea bondurilor de Trezorerie americane și jocul cu moneda pentru a compensa supra-taxele americane nu anunță decât o spirală a constrângerilor și prăbușirii pentru cei doi actori în conflict, SUA și China, dar și pentru toți jucătorii globali. Și Bursele de jur împrejurul lumii au reacționat și ele la impredictibilitate și mai ales la războiul comercial americano-chinez, dar și la perspectivele manipulării de către Beijing a monedei chineze, remnibi. Și la nivel financiar, măsurile anunță criză. Investitorii preocupați se văd în averstismentele Bank of America, care anunță recesiune globală în următoarele 12 luni cu un grad de probabilitate covârșitor, din chestionarele clienților relevanți.

Mexic și Brazilia sunt și ele pe lista producțiilor industriale și serviciilor slabe, combinate cu creșterea șomajului. În următoarele săptămâni datele vor confirma formal recesiunea în cele două state latino-americane. US Federal Reserve a tăiat dobânzile la credite pentru prima dată după 11 ani, după criza produselor derivate, în timp ce Banca Centrală Euopeană a anunțat reluarea finanțărilor de tip stimul economic în septembrie. China e sub presiune pentru a reduce dobânzile pentru prima dată în 4 ani. Și băncile centrale din India și Tailanda, ca să cităm doar economiile primelor 20 de state ale lumii, reduc drastic dobânzile, în dorința de a injecta credite, bani și activitate – stimuli pentru economie.

toată linia, datele arată din ce în ce mai descurajator pentru economia mondială. Iar motivele majore de intrare în criză globală sunt trei: războiul comercial între Beijing și Washington, care afectează încrederea investitorilor și a piețelor. Numai o menținere a războiului comercial, nu și o înrăutățire a lui, duce la pierderea a jumătate de procent de creștere în 2020, la nivel global, susține FMI. Apoi e o mare preocupare vizând incapacitatea băncilor centrale de a interveni eficient și la timp, pentru a regla piețele și panica, de unde reacția negativă a investitorilor. În al treilea rând, sectorul serviciilor, cel care a ridicat până aici economia globală, ar putea urma curba producției manufacturiere, pe o curbă în scădere drastică, de unde agravarea situației economiei mondiale actuale.

Sunt, astfel, ultimele momente pentru a prognoza intrarea în criza economică globală de către economiștii de meserie, care sunt ascultați în asemenea predicții. După luna septembrie, va fi deja prea târziu. Nu pentru că criza nu s-ar mai fi petrecut, ci pentru că recesiunea va fi cunoscută deja de către întreaga lume. Iar mecanismele de relansare economică sunt încă în dezbatere și se cantonează în politici de austeritate contestate de populiști, în piețe globale integrate, contestate de către antiglobaliști, în integrare și spații mai largi de liber schimb, acțiuni și politici contestate de către naționaliști-suveraniști. Cu majorități mozaic și instabilitate cronică în țările în care majoritățile care mai pot exclude populiștii din guvernare.

Te-ar putea interesa și: