Închiderea alegerilor fără clarificarea tuturor suspiciunilor de fraudă poate însemna moartea democrației în America. Și mari confruntări de stradă armate.

Articolul de mai jos reprezintă o adaptare a comentariului făcut de Tucker Carlson în emisiunea sa din 5 noiembrie, de la Fox News. 

Alegerile prezidențiale au avut loc marți și în continuare nu cunoaștem rezultatul. Dacă ați urmărit renumărarea voturilor din Florida, acum 20 de ani, probabil că aveți o idee despre cum se desfășoară lucrurile.

Oficiali din statele contestate numără cu atenție toate voturile disponibile, supravegheați de observatori din ambele echipe de campanie, pentru a ne asigura pe noi toți că lucrurile sunt în regulă. Dacă descoperă nereguli sau aparențe de fraudă, vom ști cu toții exact care sunt acestea și cum au fost rezolvate.

Este ceea ce am făcut în 2000.

Vă aduceți aminte de „changing chads” (bucățele de hârtie rămase atârnate de buletinele de vot din cauza perforării incomplete – n.r.)? Le-am arătat la TV pentru ca oamenii să poată vedea cu ochii lor buletinele de vot.

În final, disputa dintre Al Gore și George W. Bush a continuat până la Curtea Supremă. A luat 36 de zile pentru o rezolvare și fiecare dintre aceste zile, dacă vă aduceți aminte, părea lungă cât o lună.

Procesul a fost chinuitor, a cerut răbdare și calm, însă până la urmă a meritat.

Presa a relatat în amănunt despre fiecare moment. Nimeni, din nici o redacție din America, nu a avut ideea să cenzureze informațiile despre ceea ce se petrecea. Ar fi fost considerat drept grotesc și imoral.

Atunci, ca și acum, aproape toată lumea din presă îi sprijinea pe Democrați. Însă, în 2000, ei au înțeles că era mai important să păstreze încrederea publicului în sistem decât să îl promoveze pe Al Gore - sau pe oricine altcineva - la Casa Albă. Aceasta i-a împins către deschidere și transparență și, slavă Domnului, au făcut-o.

Multe lucruri s-au schimbat în două decenii. Astăzi, este perfect posibil ca presa să decidă să pună capăt acestor alegeri. Credeți sau nu, au efectiv puterea să o facă.

Să spunem că funcționarii din Pennsylvania declară un mare număr de voturi nou numărate. Secretarul de stat din Pennsylvania le ratifică în grabă, le pune ștampila de aprobare și apoi îl declară pe Biden învingător.

Câștigarea Pennsylvaniei l-ar aduce pe Biden peste pragul de 270 de voturi electorale, așa că ar deveni președinte ales.

Însă câți dintre cei 69 de milioane de americani care au votat pentru Donald Trump în această săptămână ar crede și ar accepta acest lucru? Nu prea mulți.

Aici nu este vorba despre Donald Trump sau despre cei care au votat pentru el. E vorba despre această țară și despre viitorul ei. Din acest motiv, nu îi poți obliga pe alegătorii lui Trump să creadă asta. Nu îi poți obliga să te creadă pe cuvânt.

Trebuie să le arăți. Trebuie să îi convingi. Trebuie să faci un pas în spate. Trebuie să reziști tentației de a face anunțuri precipitate. Trebuie să te asiguri că se cercetează fiecare suspiciune credibilă de fraudă.

Nu toate alegațiile sunt credibile, dar unele sunt. Trebuie să prezinți „hanging chads”. Trebuie să lași procesul să funcționeze așa cum am făcut-o în 2000.

Dar să spunem că tot ce te interesează este puterea. În acest caz mergi la televiziune și îl declari pe Joe Biden președinte ales chiar în timpul în care alte state continuă să numere voturile, iar întrebări serioase privind legitimitatea voturilor rămân fără răspuns. Fără să îți pese, pur și simplu închizi cursa. Presa crede că poate face asta.

„Rolul de a declara învingătorul alegerilor prezidențiale din Statele Unite revine presei.” Așa scria New York Times săptămâna aceasta.

Să spunem așadar că rețelele de știri decid să facă asta și îl declară în mod unilateral pe Joe Biden câștigător. Și apoi?