Scandalul privind mutarea Ambasadei noastre din Israel la Ierusalim, într-o mișcare surprinzătoare, dacă nu chiar stupefiantă pentru o țară resemnată, de 28 de ani, la politica statului în banca ei, deoarece orice inițiativă proprie riscă o vargă administrată pe șira spinării, are multe enigme, numărîndu-se printre momentele pe care le vom descifra poate abia după trecerea anilor, deși nici atunci nu putem fi siguri de asta, dacă ne gîndim că mult invocata trecere n-a dezlegat misterele teroriștilor din decembrie 1989 sau cele ale mineriadelor.

Unul dintre aceste mistere trimite la autorul inițiativei: Liviu Dragnea.

Deși multe adevăruri ne scapă, sînt cîteva pe care le putem deja considera credibile:

1. Inițiativa diplomatică răsunătoare aparține în exclusivitate lui Liviu Dragnea. Indiscutabil, ea n-ar fi fost posibilă fără colaborarea Vioricăi Dăncilă. Nu în postura de instrument al lui Liviu Dragnea și cu atît mai puțin în postura de șantajată cu familia (cum infectează opinia publică Insolvența tv), ci în postura de lider PSD-ist, afirmat ca atare la Bruxelles. Nu știm cu cine s-a consultat nici măcar din partid. Cum să știm dacă s-a consultat și cu parteneri externi? Pînă la ivirea amănuntelor, știm sigur doar că inițiativa e a lui Liviu Dragnea.

2. Împotriva deciziei s-au năpustit politicieni și jurnaliști. Cum unii dintre ei au fost pînă mai ieri soldați credincioși ai Americii și ai Israelului. Nici unul nu aduce argumente convingătoare împotriva inițiativei. Și e normal să nu aducă. Motivele încontrării țin de orice altceva decît de geopolitică. Unii se manifestă așa ca susținători ai lui Klaus Iohannis. Inițiativa e catastrofală, deoarece a fost luată de guvern, care n-are dreptul la inițiative de politică externă. Alții fac praf inițiativa, pentru că e a lui Liviu Dragnea, și ei sînt dușmani ai președintelui PSD. Nota comună a tuturor criticilor rămîne teza că inițiativa e a lui Liviu Dragnea. Tot ca o notă comună e denunțarea unor interese personale ale președintelui PSD în această inițiativă.

Sînt interese personale ale lui Liviu Dragnea?

O întrebare fără rost.

În Istorie – s-a dovedit asta demult – funcționează interesele personale. Important e ca interesele personale ale cuiva să coincidă cu interesele unei colectivități, ale unei națiuni. Indiferent ce urmărește Liviu Dragnea prin inițiativa cu ambasada, România are interesul unui gest îndrăzneț de politică externă. Un gest care nu scoate țara din alianțele tradiționale. O repoziționează în cadrul alianțelor tradiționale. În cazul ambasadei din Israel, între America și Uniunea Europeană s-a ivit o divergență majoră. Nu e nici prima, nici ultima.

Problema e că România trebuie să opteze. Nu numai acum, dar și în viitor, între America și Uniunea Europeană. În acest context, punînd în balanță avantajele cu dezavantajele, România iese cu mai multe avantaje decît cu dezavantaje din această opțiune. E lucru stabilit de Istorie că Nicolae Ceaușescu a fost inspirat primindu-l și răsfățîndu-l pe Richard Nixon la vremea cînd acesta nu ajunsese președinte. Ajuns președinte, Richard Nixon n-a uitat asta. Chestiunea Ierusalimului a fost și este o chestiune dramatică pentru Israel. Desemnarea Ierusalimului drept capitală a statului Israel e un vis nu numai al celor care trăiesc în Israel dar și al evreilor din întreaga lume. Pînă acum acest vis s-a păstrat în depărtare pentru că America a șovăit să mute ambasada sa la Ierusalim. Acum, după decizia lui Donald Trump, visul se apropie de împlinire. Pentru asta, atît Israelul, cît și America au nevoie de ajutorul altor state. Un gest precum cel al României, dacă-l face acum, cînd e riscant, nu va fi uitat de Israel, indiferent dacă Ierusalimul devine sau nu capitală de facto.

O altă notă comună a celor care neagă inițiativa vizează personalitatea lui Liviu Dragnea. În viziunea criticilor inițiativa e riscantă, dezastruoasă chiar, pentru că e rodul unei aventuri, al unei idei venite peste noapte lui Liviu Dragnea.

Într-adevăr, prin raportare la Liviu Dragnea, inițiativa pare o aventură. Așa cum îl știm cu toții după atîția ani de postdecembrism, Liviu Dragnea nu e omul inițiativelor minim riscante. După cucerirea puterii de către PSD, nu se poate spune c-au fost momente în care președintele PSD s-a pronunțat ferm, categoric, în favoarea unei inițiative riscante prin potențialul de neprevăzut. Pîș- pîșismul, cum am denumit eu politica de prudență exasperantă, de înaintare doar pe teren sigur, a definit pînă acum personalitatea lui Liviu Dragnea. Mutarea ambasadei noastre la Ierusalim e o inițiativă pe care puțini politicieni și-ar fi permis-o în istoria României moderne. Nicolae Ceaușescu, cel care a făcut din îndrăzneală nota dominantă a politicii externe românești, ar fi făcut-o, poate. În postdecembrism, n-o văd asumată nici măcar de Traian Băsescu. Pe cît de îndrăzneț în plan intern, pe atît de prudent a fost Traian Băsescu în plan extern. Ei, bine, iată această inițiativă riscantă, cu atîtea necunoscute, asumată de Liviu Dragnea. Omul care n-a avut curaj să- și asume Ordonanța 13, care a scăldat-o în cazul Kovesi, și-a asumat deodată și nu oriunde, ci în planul politicii externe, o inițiativă de o rară complexitate. O inițiativă în care în orice moment îți poți rupe gîtul.

Mai mult, spre deosebire de alte situații, Liviu Dragnea exprimă o determinare ieșită din comun. Nimic nu pare a-l pune pe gînduri, nici măcar avertizările multor jurnaliști și politicieni că mutarea ambasadei e o inițiativă ale cărei efecte pentru România rămîn necunoscute.

De ce e Liviu Dragnea astfel, diferit total de cel de pînă acum?

Știe el ceva ce nu știm noi?

E un simplu pion într-un joc făcut de alții, dar care i-au garantat că totul va fi bine?

Răspunsul va fi dat pe 14 mai 2018, cînd e prevăzută deschiderea ambasadei SUA la Ierusalim.

Dacă evenimentul are loc și dacă merge la deschidere Donald Trump, trebuie să ne așteptăm și la referiri publice la decizia altor state de a urma America.

 Dacă toate acestea se întîmplă, atunci Liviu Dragnea nu s-a aventurat, ci a jucat un rol dacă nu dat, atunci măcar sugerat.

Dacă toate acestea nu se întîmplă, a fost vorba de o aventură.

Destul de costisitoare pentru Liviu Dragnea.