Viktor Uspaskich, liderul Partidului Muncii, care a câştigat alegerile legislative desfăşurate ieri în Lituania, este un fost ministru de origine rusă şi o personalitate controversată.
"Aş putea fi cel mai bun prim-ministru", le-a declarat jurnaliştilor Uspaskich, în contextul în care partidul său a înregistrat cel mai bun scor în alegeri, conform rezultatelor parţiale publicateazi , devansând Partidul Social-Democrat, potenţialul său aliat, şi împingându-i pe conservatorii actualului premier Andrius Kubilius pe poziţia a treia.
"Însă totul depinde de preşedinte", a adăugat el, făcând aluzie la reticenţele Daliei Grybauskaite, şeful statului baltic, de a-l numi în această funcţie din cauza problemelor pe care le-a avut în trecut cu justiţia. Născut în Rusia în 1959, Uspaskich s-a instalat în anii 1980 în Lituania, pe acea vreme republică sovietică. El a devenit între timp cetăţean lituanian, când această ţară şi-a proclamat independenţa în 1991 şi a făcut avere acolo din importurile de gaze naturale din Rusia şi în industria alimentară. În prezent, Lituania este implicată într-o bătălie juridică cu gigantul rus Gazprom, unicul furnizor de gaz în această ţară, acuzat de Vilnius că îi vinde această resursă la un preţ prea ridicat.
Omul de afaceri a pătruns pe scena politică lituaniană în 2004, după ce şi-a creat propriul partid şi s-a remarcat în timpul alegerilor. Prezentat o vreme ca un posibil candidat la şefia Executivului, a preluat portofoliul Economiei. Însă, în 2005, a fost constrâns să demisioneze, pe fondul unor suspiciuni de corupţie, acuzaţii pe care le-a negat întotdeauna. De asemenea, a demisionat din funcţia de preşedinte al Partidului Muncii, pe care a reluat-o ulterior.
Viktor Uspaskich a plecat din Lituania în Rusia, în 2006, pe vremea când fostul său partid făcea obiectul unei anchete pentru fraudă fiscală, bănuit că a omis să declare pentru fiscul lituanian venituri în valoare de peste 6,95 milioane de euro. Revenit în Lituania în 2007, el a fost pentru scurtă vreme încarcerat. După care a obţinut un loc în Legislativ cu ocazia scrutinului din 2008, dar două luni mai târziu imunitatea parlamentară i-a fost ridicată. În fine, în iunie 2009, alegerea sa în calitate de eurodeputat l-a pus din nou la adăpost provizoriu de cercetările justiţiei, înainte ca imunitatea să îi fie din nou ridicată în septembrie 2010.