Istoricul și germanistul Jacques-Pierre Gougeon analizează deteriorarea imaginii Franței dincolo de Rin, în timp ce președintele Macron și-a anulat recent vizita de stat în Germania. Jacques-Pierre Gougeon este profesor universitar de civilizație germană și director al observatorului german de la Institutul de Relații Internaționale și Strategice.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a anulat vizita de stat în Germania, programată în perioada 2-4 iulie, din cauza revoltelor din Franța; un moment util pentru a analiza situația relațiilor dintre cele două țări. 

Vizita de stat triumfală a lui Charles de Gaulle în Germania, din 4 până în 9 septembrie 1962, a încetățenit ideea că „apropierea franco-germană ar trebui să includă o apropiere profundă a opiniilor, o percepție comună și reciprocă a problemelor vieții” și a fost un pas esențial în pregătirea Tratatului de la Elysée din 22 ianuarie 1963.

Charles de Gaulle s-a adresat deopotrivă muncitorilor, ofițerilor și tinerilor germani, în limba lor, ceea ce arătat că dorea să atragă Germania pentru a o face „partenerul” Franței. Această vizită a fost un succes politic, pe care Statele Unite s-au grăbit să-l contrabalanseze prin vizita lui John F. Kennedy în Berlinul de Vest, din 26 iunie 1963.

Vizita de stat a lui Jacques Chirac, din 26 și 27 iunie 2000, a avut și ea un anumit impact, pentru că a fost o vizită în noua Germanie, reunificată, reinstalată în capitala ei, și unde a avut un discurs important despre Europa, întâlniri cu intelectuali, lideri de afaceri și elevi. Dar consecințele imediate au fost mai puțin fructuoase, de vreme ce summitul european de la Nisa din decembrie 2000 a devenit una dintre întâlnirile în care Franța și Germania s-au ciocnit cel mai aprig. O parte din diplomația franceză, fidelă vechilor reflexe, era convinsă că cancelarul Gerhard Schröder nu avea de gând să folosească superioritatea demografică. Nu a ieșit nimic din asta, deși summit-ul a durat trei zile. Aceste două exemple arată cum o vizită de stat poate avea rezultate diferite.

Divergențe privind reducerea datoriilor

Această observație pare cu atât mai actuală astăzi cu cât relația franco-germană trece printr-o fază dificilă. Rareori atât de multe subiecte au constituit o sursă de conflict între cele două țări. Această dezbinare contribuie la fragmentarea Uniunii Europene, întrucât această entitate franco-germană constituie o „masă critică”: 48% din produsul intern brut (PIB) al zonei euro, 32% din populație și 31% din bugetul UE.

Orice conflict între cele două state are impact dincolo de granițele lor. De îndată ce s-a ajuns la un acord pentru faza 1B a sistemului de luptă aerian al viitorului, a apărut o divergență în jurul proiectului scutului antirachetă european: sistemul propus de Germania se baza pe achiziția de tehnologie germană, americană și israeliană, în timp ce Franța propune achiziția de rachete fabricate de grupul de armament MBDA (Franța, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și SUA).

Un alt subiect: energia. După o lungă confruntare, recent s-a ajuns la un acord privind energiile regenerabile și utilizarea energiei nucleare în decarbonizarea unei secțiuni a industriei franceze. Cerul se întunecă din nou din pricina unei divergențe cu privire la reducerea efectului de îndatorare și viitoarele reguli fiscale europene. Chiar dacă pragul de 60% din PIB și cel de 3% deficit rămân neschimbate, tensiunile sunt legate de modalitățile de a păstra aceste praguri. Germania se opune traiectoriilor individualizate și revizuirii regulilor bugetare în funcție de prioritățile pe termen mediu. 

Dialog social dificil

Dincolo de interesele divergente, care au existat dintotdeauna, această neîncredere este alimentată de deteriorarea imaginii Franței în Germania pe două niveluri: economic și politic. Nivelul datoriei franceze (111% din PIB) îngrijorează Germania (68% din PIB), care vede Franța drept o țară „cheltuitoare”, lipsită de credibilitate și care riscă să tragă Europa pe această pantă. 

După prezentarea planului de reducere a datoriilor de către Bruno Le Maire, cotidianul economic Handelsblatt (24 aprilie 2023) și-a exprimat scepticismul: „Ministrul are ambiții mari. Este îndoielnic că francezii vor accepta o reducere a cheltuielilor. Nicio țară nu este, în termeni absoluți, la fel de îndatorată ca a doua economie ca mărime din zona euro”.

Cât despre cunoscutul economist german Clemens Fuest, în cartea sa Cum să ne salvăm economia, din 2022, el plasează Franța printre țările care „nu și-au redus gradul de îndatorare în mod semnificativ după criza financiară din 2008” și adaugă: „dacă nu reușim să consolidăm finanțele publice, zona euro va trece în cele din urmă printr-o criză”.

Celălalt nivel de îngrijorare este legat de dialogul social din Franța. În timpul mișcării împotriva reformei pensiilor, mass-media germană a arătat o mare îngrijorare față de climatul social și politic. Die Zeit a vorbit pe 16 martie despre o „republică blocată”, Der Spiegel adăugând a doua zi: „Emmanuel Macron a vrut să unifice francezii... Acum este în fruntea unei țări mai divizate și mai furioase ca niciodată”.

Revoltele din Franța confirmă acest diagnostic dur al presei. Anularea vizitei de stat a președintelui Macron este un element suplimentar al imaginii negative a Franței în Germania.

sursa: RADOR / lemonde.fr/