România este vatra a ceea ce am numi Vechea Europă, o entitate administrativă, economică, culturală cuprinsă între 6500 - 3500 î.e.n. axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de călăreți războinici din epocile bronzului și fierului.
Este evident că această străveche civilizație europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. Datele arheologice fac imposibilă ipoteza conform căreia civilizația războinică și violentă a sumerienilor ar fi fost cea mai veche de pe glob. Pe la 5500 î.e.n. ,,vechii europeni,, au dezvoltat un sistem de scriere cu circa două mii de ani înaintea egiptenilor ori a sumerienilor.
Totuși, spre deosebire de aceste popoare, scrierea ,,vechilor europeni,, nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative; scrierea ,,veche europeană,, era o scriere sacră, semasiografică ( folosea concepte și nu sunete - echivalentul simbolului nu era un sunet ci un între concept), apărută în urma unei îndelungi utilizări a unor semne grafice încărcate de un simbolism particular. Apariția acestei scrieri este strâns legată de cultul dezvoltat al divinității feminine. Alături de prof. Sorin Paliga, identificăm cuvintele și sonoritatea rădăcinilor lingvistice neolitice, precum și termeni rămași neschimbați până în zilele noastre ale marilor civilizații preistorice Turdaș-Vinca, Tărtăria, Cucuteni.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa pont@evz.ro
Recomandările noastre
