Cuviosul Gherasim de la Iordan, pomenit pe 4 martie, a trăit în secolul V. S-a născut în Licia (Asia Mică), din părinți creștini care i-au oferit o educație aleasă.
A intrat în monahism de tânăr și s-a retras în pustiul Tebaidei din Egipt. Apoi, în vremea împăratului Marcian (450-457), sfântul a mers în Palestina, s-a stabilit într-un loc retras lângă râul Iordan și a întemeiat o mănăstire. Viața monahală fiind la început, regulile stabilite de Gherasim au ajutat la organizarea monahismului. Monahii se rugau în chiliile lor cinci zile pe săptămână, iar sâmbăta și duminica participau la slujbe și se împărtășeau. Din mărturiile Sfinților Ioan Evirat și Sofronie Scolasticul aflăm că de Sfântul Gherasim ascultau și fiarele săbatice. Astfel, un leu pe care l-a îngrijit și vindecat îl însoțea peste tot și îi asculta poruncile, ajutându-l chiar la treburile gospodăriei. Când a trecut la cele veșnice, leul a venit la mormânt și răcnind puternic, a murit