După luni de tensiuni, cele două țări prezentate adesea ca rivale în privința dosarelor economice vor să facă progrese în cooperarea din domeniile industriei navale și de automobile în cadrul unui summit la Napoli. Proiectul de cale ferată de mare viteză Lyon-Torino a fost în cele din urmă demarat și prezentat ca un instrument indispensabil pentru consolidarea legăturilor deja strânse de o parte și de alta a Alpilor.
Deși în ultimii ani s-a creat o distanță politică între Franța și Italia, relațiile economice au rămas strânse până în acest moment (joi 27 februarie) în care are loc, la Napoli, un summit Franța-Italia pentru care Emmanuel Macron s-a deplasat cu nu mai puțin de 11 miniștri. Acest prim summit de după cel din septembrie 2017 de la Lyon, menținut în program în ciuda neliniștilor provocate de coranovirus, ar trebui să reprezinte oportunitatea strângerii legăturilor bilaterale, degradate de lunile de relații turbulente pe fondul unei competiții industriale surde, dar acerbe.
Schimburile comerciale dintre cele două țări sunt importante. Acestea reprezentau, anul trecut, aproape 75 de miliarde de euro. Hexagonul este al doilea client și al doilea furnizor al Peninsulei. Franța este de asemenea primul investitor din Italia, cu 22 % din investițiile internaționale (81,5 miliarde de euro dintr-un total de 372,4 miliarde în 2018). Peste 1.800 de filiale franceze sunt prezente în Italia, cu peste 280.000 de locuri de muncă. Peste 2.000 de filiale italiene operează în Franța cu circa 100.000 de angajați.
În locul unei interdependențe economice între cele două țări, clasa politică italiană preferă să ofere opiniei publice un discurs de rivalitate cu o Franță care vinde în Peninsulă fără să permită același lucru vecinei sale. Sunt apoi înșiruite firmele achiziționate de francezi, de la Parmalat în sectorul agroalimentar la Fendi și Gucci în sectorul de lux, trecând prin violentul conflict dintre Vivendi și Mediaset sau prin mariajul zbuciumat dintre Luxottica și Essilor. Summitul de la Napoli va încerca să dovedească faptul că relațiile economice și industriale dintre cele două țări sunt puse sub semnul cooperării și nu al antagonismului.
Dosarele nu lipsesc, începând cu recenta apropiere dintre constructorii de automobile FCA și PSA, care urmează a fi concretizată. Este deja cazul domeniului naval, unde a luat naștere Navaris, întreprindere comună Naval Group și Fincantieri, care a avut prima ședință de consiliu de administrație. Președintele său, Giuseppe Bono, patronul Fincantieri, este neliniștit în schimb de lentoarea cu care este finalizată preluarea șantierelor navale de la Atlantic. «Campionul mondial» al pachebotului de croazieră este în continuare în lipsă de comenzi și așteaptă decizia comisarului european pentru concurență, Margrethe Vestager, care se teme că viitorul grup va domina piața de pe Bătrânul Continent impunându-și prețurile și frânând inovația. Bruxelles-ul a deschis deja o anchetă pe această temă.
Franța și Italia așteaptă de la Comisie un efort bugetar suplimentar asupra unui alt dosar bilateral: legătura feroviară de mare viteză Lyon-Torino. Parisul și Roma ar dori ca partea de finanțare a Uniunii Europene să treacă de la 40 % în acest moment la peste 50 %. După luni de blocaj din partea Italiei, Roma a dat în sfârșit definitiv undă verde acestui proiect, și prima tranșă a lucrărilor ar urma să fie încheiată în decembrie 2021. Semn că relațiile dintre surorile latine sunt din nou pe calea cea bună.
Traducerea: Ruxandra Lambru - RADOR