Lenin și „amorul revoluționar”. Care au fost iubirile celebrului revoluționar. Fondatorul gândirii marxist-leniniste a avut legături atât cu femei cât și cu bărbați

Lenin și „amorul revoluționar”. Care au fost iubirile celebrului revoluționar. Fondatorul gândirii marxist-leniniste a avut legături atât cu femei cât și cu bărbați.

Vladmir Ilici Ulianov s-a născut la 22 aprilie 1870, la Ulianovsk. A fost un avocat, revoluționar rus, fondator al Rusiei Sovietice, ulterior URSS. Viața sa amoroasă s-a consumat între o soție cu „răbdare de decembrist”, o amantă și chiar un amant. Nadeja Krupskaia, Inessa Armand și Grigori Zinoviev ar fi fost numele celor care au trecut prin patul lui Lenin.

Lenin și Nadeja

Lenin (numele luat, zice-se de la fluviul Lena, pentru a se deosebi de un alt revoluționar Volghin) s-a căsătorit cu Nadeja Kruspakaia în 1898. Nadeja Kruspkaia se născuse la 26 februarie 1869, ca fiică a unui ofițer dat afară din cauza pasiunilor revoluționare. Când Lenin a cunoscut-o ea era profesoară la o clasă de muncitori seraliști. Mama ei a insistat ca tătucul ateismului revoluționar, Lenin să-și pună pirostriile cu preot ortodox, ceea ce a acceptat.

Căsătoria s-a oficializat la 10 iulie 1898. Nadejda Krupskaia l-a însoțit în arestul siberian, apoi în exilul occidental. ”Răbdarea de decembrist” era o expresie care se referea la revolta din decembrie 1825, pe fondul greutăților din Rusia. Revoluționarii de atunci au îndurat multe, dar majoritatea au supraviețuit persecuțiilor țariste. Nadeja a avut cu soțul ei o răbdare de decembrist îngrijindu-l când au apărut simptomele bolii și toate atacurile vasculare. Evident, a fost ținta ironiilor lui Stalin până la moartea ei : „Știm cu toții ce fel de soție i-ai fost”, ar fi spus Stalin. Acesta a marginalizat-o, cunoscutul istoric ucrainean sovietic Evgheni V Tarle, scriindu-i o scrisoare în care condamna stalinismul aflat la început. A vrut să rupă scrisoarea, dar NKVD a păstrat-o într-un săculeț, în petice de hârtie la dosarul lui Tarle,

Lenin și Inessa

Inessa Armand se născuse la Paris la 26 aprilie 1874. Orfană de mică, dar talentată în sfera muzicii și de condiție înaltă, ajunge prima oară la Moscova la 5 ani.În 1893, se căsătorește cu Aleksandr Armand, un negustor rus bogat,  Inessa Armand a avut cinci copii, iar în 1905 se căsătorește cu fratele soțului ei. Între 1903 și 1907, s-a implicat în mișcarea socialistă (a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia). A suferit trei arestări, a treia ducând la îmbolnăvirea soțului ei în Siberia. Acesta a murit, ea a plecat în exil, bogată în 1909, urmând Universitatea din Bruxelles. În 1909, l-a cunoscut pe Vladimir Ilici Lenin în Occident, devenind brusc iubita și tovarășa lui de luptă, sub ochii toleranți ai Nadejdei care se împrietenește cu Inessa Armand.  Inessa (franțuzirea numelui spanion Ines)  a fost secretara Comitetului pentru Relația cu Străinătatea.

Inessa a criticat dur scoaterea Rusiei din război la Brest-Litovsk, dar s-a implicat în repatrierea prizonierilor ruși. A lucrat în Comitetul Central și Consiliul Economic din Moscova. A fost o feministă convinsă, prezidând organizații de femei. Relația Lenin - Inessa continuă până la moartea ei, în Cabadino-Balkaria, Rusia, la 24 septembrie 1920. Lenin a trimis o coroană de flori, iar înmormântarea ei din Moscova a fost una austeră, carul mortuar fiind tras de niște cai aproape de colaps pe o ploaie torențială.

Lenin și Zinoviev

În iulie-august 1917, sosit în Rusia din aprilie, Lenin s-a adăpostit la Razliv în șura unui muncitor, de unde a stat ascuns într-o colibă special construită de Zinoviev, scrie istoricul rus N.V.Sokolov, citat de ziarul bulgar „Trud”. În septembrie, Lenin trece în Finlanda iar istoricul Sokolov citează scrisorile lui Grigori (alintat Gherșele de la prenumele real Gherson) către Vladimir (Vova). În ele, Zinoviev îl numea „floarea mea” pe Lenin și îi amintea că îi lipseau mângâierile lor, că la Geneva se ascunseseră de „acea femeie”. Acum nu se știe dacă era vorba de Inessa sau de Nadejda. Așadar, Zinoviev se culcase cu Lenin în timpul exilului elvețian. Scrisorile datează din perioada septembrie - octombrie 1917, luni decisive pentru Marea Revoluție Socialistă din Octombrie.

Cele două scrisori care fac lumină

Două scrisori din 1918 lămuresc misterul. Femeia era Nadejda Krupskaia care îi tolerează lui Lenin și amantlâcul cu Inessa și cu Zinoviev. Zinoviev, în a doua scrisoare din 1918 o face pe Nadejda „nesimițită”. În 1922, când Lenin e deja bolnav incurabil, suferise un prim un atac vascular cerebral, Nadejda pune piciorul în prag. Inessa murise în 1920, iar acum Lenin era doar al ei. Ea îi cere pe un ton ritos într-o scrisoare iubărețului neconsolat Grigori să înceteze cu „nerușinarea” care „nu mai poate continua” pentru că Vladimir „era bolnav”.

Lenin a murit pe 21 ianuarie 1924. Zinoviev și Kamenev din grupul lui Troțki vor fi executați pe 25 august 1936 ca troțkiști la Moscova. Nadejda Krupskaia a murit pe 27 februarie 1939, marginalizată, dar respectată de mulți tovarăși de luptă în adâncul inimii lor.