Precupeţii îşi alungă clienţii odată cu mărirea preţurilor la legumele şi la fructele expuse pe tarabe.
Devalorizarea monedei naţionale a schimbat pieţele din Timişoara în adevărate „expoziţii“, de care se apropie numai cei cu portmoneele cât de cât pline. Ţăranii care vând în pieţele timişorene au crescut cu 50 la sută şi, în unele cazuri, chiar au dublat preţul zarzavaturilor, al fructelor şi al legumelor. În faţa mirării clienţilor, precupeţii motivează simplu: „Aţi văzut cât e un euro?“. „Trebuie să ţinem pasul“ Primii care au scumpit produsele au fost ciobanii, pentru lactate, iar de puţin timp s-au aliniat şi agricultorii. „Încercăm să recuperăm cumva banii. Când plantăm şi tratăm pământul, în euro ni se calculează, aşa că trebuie să ţinem pasul. Din cartofi şi varză trăim de când ne ştim“, spune Marioara Pucsa, o femeie trecută de 70 de ani, dintr-un sat de lângă Timişoara.
În Piaţa „Badea Cârţan“, considerată cea mai ieftină din Timişoara, un kilogram de morcovi se vinde cu 4 lei, adică dublul preţului cerut în urmă cu o lună. La fel costă şi celelalte zarzavaturi. Preţul kilogramului de cartofi a cres cut cu numai 50 de procente, ajungând la 2 lei. Roşiile, ardeii sau portocalele, marfă de import, costă şi mai mult. Un kilogram de citrice ajunge la 6 lei, astfel că lumea se arată mai calculată. „În decembrie, lumea cumpăra cu kilogramul. Acum se cumpără la bucată“, explică una dintre vânzătoare. La fel se întâmplă şi în cazul celorlalţi ţărani: clienţii-s mai puţini, încearcă să se târguiască şi, până la urmă, cum pără doar strictul necesar. Preţurile, îngheţate la brânzeturi
În Moldova, ţăranii care aduc la pia ţă brânzeturi nu intenţionează să scumpească produsele, chiar dacă nu ştiu ce le oferă viitorul imediat. „Ne-am pierde bruma de clienţi care ne face să nu renunţăm la a mai aduce marfă pe piaţă. Şi la ţară viaţa e grea, nu numai la oraş. În tot locul trebuie bani.
Taxele de păşunat sunt mari, la fel plata ciobanilor, transportul la oraş şi multe alte angarale zilnice care fac să te întrebi dacă mai merită să creşti o dobitoacă în bătătură“, spune Costel Savin, un sătean din Ghindăoani, venit la Piaţa „Sf. Gheorghe“ din Piatra-Neamţ. Caşul la pu tină se vinde aici cu 18-20 de lei, burduful - cu 13- 15 lei, urda - cu 10-12 lei, telemeaua - cu 10 lei, iar un litru de lapte cu 2-2,5 lei. „Ţiplarea ne va duce la sapă de lemn“ Durerea micilor producători vine de la decizia de a comercializa prin pieţe brânza tradiţională doar ambalată, cu detalii despre produs, inclusiv data fabricării şi a expirării, conform normelor UE.
Hotărârea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare, care intră în vigoare pe 1 februarie, îi ameninţă cu falimentul pe ţăranii. „Acu’ vreun an-doi se vorbea despre stâni europene. Câţi pot face asta? Trebuie bani, iar la bancă, dacă ceri împrumut şi spui că vrei să faci o fermă, deja strâmbă din nas gândindu-se că miroşi a bălegar. Ţiplarea ne va duce la sapă de lemn“, spune, cu năduf, Ion Bejan, 48 de ani, din Bodeşti. Până pe la ora 11.00, ţăranul vânduse doar vreo 5 kilograme de caş, burduf şi câţiva litri de lapte.
Oamenii vor trebui să plătească pentru documentele de înregistrare 10 lei pentru produse primare şi 300 de lei pentru cele procesate.
Pieţarii susţin că o să-şi piardă clienţii pentru că tocmeala la piaţă însemna musai o degustare. „Dacă nu vom fi şi noi protejaţi cumva, că până la urmă e vorba despre produse tradiţionale, o să ajungă copiii noştri să vadă oi şi vaci la muzeul de ştiinţe naturale“, conchide Costel Savin.
Recomandările noastre
