Un scriitor timişorean, Mircea Pora, urmărit de Securitate timp de şase ani, în perioada 1981-1987, a avut ideea de a organiza o lecţie deschisă despre metodele folosite de regimul represiv comunist, atunci când îşi racola informatorii inclusiv de pe băncile şcolilor. Lecţia-dezbatere a avut loc ieri, la Şcoala generală nr. 15 din Timişoara.
„Ca să înţelegeţi ce se întâmpla, atunci trebuie să coborâm cu mintea în acea vreme. Dacă ies acum în stradă şi strig că nu sunt de acord cu Stolojan premier, de exemplu, nu mi se întâmplă nimic. Dar dacă ai fi strigat în anul 1987 că nu eşti de acord cu Dăscălescu, chiar dacă nu era nimeni pe stradă, tot te-ar fi săltat. Ajungeai să crezi că şi copacii erau informatori la Securitate“, a spus Pora, în deschidere.
Scriitorul a exemplificat întreaga lecţie cu propriul dosar de Securitate, unul cu 40 de file conţinând note informatice asumate de sursele Loreta, Leonida, Radu, Ionuţ ş.a.m.d. Cei mai mulţi, foşti colegi. „Trebuia să ştii să te fereşti de fiecare vorbă, trebuia să nu ai păreri, trebuia, în fond, să ai o dublă natură: eventual, acasă puteai vorbi liber, cu nevasta, dacă aveai încrederea în ea, despre ce se întâmpla, dar odată ieşit pe stradă trebuia să-ţi pui masca. Toate instituţiile, de la spitale la biblioteci, şcoli etc. erau supravegheate de informatori care raportau toate cele“, a mai spus Mircea Pora.
Cele mai multe note informative erau de-a dreptul hilare. Una dintre ele, purtând menţiunea „strict secret“, de pe 16 aprilie 1985 şi asumată de un anume „Radu“, face referire la serile dansante organizate de profesorul-scriitor: „Pora şi Vighi ar avea o mare influenţă. Se spune că ar organiza reuniuni ale cadrelor didactice unde se dansează în anumite costumaţii şi se practică anumite distracţii“, se arată în nota informativă respectivă. „Vighi“ este scriitorul Daniel Vighi, participant şi el la dezbatere. După părerea lui, „90 la sută dintre informatori erau, probabil, colegi“ de-ai celor turnaţi.
„Lucrurile astea trebuie spuse“
Lecţia despre turnătorie a amintit şi de copiii care erau racolaţi ca turnători încă de pe băncile şcolii. „Din păcate, nu s-a cercetat prea intens fenomenul racolării elevilor. Ceea ce se ştie, de la Institutul pentru cercetarea crimelor comunismului, sunt nouă cazuri de ofiţeri care racolau elevi de 15-16 ani. Securitatea miza pe teribilismul vârstei lor sau era vorba de un şantaj care îi viza pe părinţi“, explică Doru Botoiu, vicepreşedintele Societăţii Timişoara. Unul dintre studenţi, Vlad, în vârstă de 20 de ani, aminteşte o realitate care a devenit aproape folclor când vine vorba de ororile Securităţii: „Pentru ruşi, cel mai mare erou a fost un copil care şi-a turnat familia. I-au ridicat statuie“, spune el, ca să arate că înţelege amploarea fenomenului.
„Securiştii băgau frica în oameni, îi manipulau, dar regimului această teroare i-a fost utilă. Lucrurile astea trebuie spuse“, e de părere Alina, o studentă care a ascultat cu sufletul la gură expozeul lui Pora. Ea crede că e necesar ca toate aceste lucruri să le fie povestite celor din generaţiile tinere, ca să ştie şi să se ferească, să nu se mai repete acele vremuri. „Atâta vreme cât securiştii racolau elevi din clasele mici, e imperativ să li se povestească despre aceste lucruri şi elevilor de acum. Poate la orele de istorie“, explică Alina.
Tinerii prezenţi la lecţia deschisă sunt convinşi că suntem urmăriţi şi astăzi, de data aceasta nu de Securitate, ci de Serviciul Român de Informaţii. Ei cred că se apelează în continuare la informatori, ca în urmă cu 30 de ani, diferenţa ţinând de tehnologie.
„Telefoanele sunt ascultate peste tot în lume. În State, dacă spui în aceeaşi propoziţie numele preşedintelui şi cuvântul «bombă», te trezeşti cu trupele speciale la uşă“, este convins Vlad. El ştie că în blocul lui locuiesc foşti securişti care urmăresc şi azi, ca pe vremuri, pe toată lumea. „Asta au făcut toată viaţa, asta ştiu. Multora le-a plăcut să-şi toarne aproapele. E plin de babe care pândesc în continuare, din reflex“, mai spune Vlad, care însă nu vrea să-şi dea numele complet, de teamă.
"Atâta vreme cât securiştii racolau elevi, e imperativ să li se povestească despre aceste lucruri şi elevilor de acum.", Alina, studentă
Recomandările noastre
