Are 51 de ani, lucrează ca femeie de serviciu la Teatrul Național din Timișoara și este studentă în anul al III-lea la Universitatea Politehnică, mai exact la Facultatea de Inginerie Mecanică. Urmează cursuri de zi și e printre puținii studenți care vin zi de zi la școală. Doamna Mioara Ardelean a terminat semestrul trecut cu media generală 9,47 și are bursă de merit. A avut bursă toată facultatea

Cu părul griozonat, tuns scurt și mereu aranjat, doamna Mioara a ajuns acum un an femeie de serviciu la teatru. Nu s-a gândit nicio secundă că ar face o muncă „de jos” și că ar avea de ce să îi fie rușine. Din contră, a simțit că intră într- o lume nouă, cu oameni frumoși și de calitate, strânși împreună în jurul scenei.

A descoperit spectacolele și a devenit spectator: „Am început când se monta Meteorul (n.r. - spectacolul regizat de Mihai Măniuțiu, după piesa lui de Friedrich Dürrenmatt, a avut premiera în septembrie 2015) și am descoperit o altă lume. Actorii sunt altceva. Tocmai decisesem să demisionez de la fabrica unde lucram, ca supraveghetor într-o secție în care se injectau volane. Am aflat de postul acesta, m-am sfătuit cu copiii (n.r. - fiica, și iubitul ei) și am venit. Nu m-am gândit niciodată că ar fi rușinos ceea ce aveam să fac. Mie nu îmi e rușine să muncesc. După ce am lucrat patru ani la injectare, unde era toxic și zgomotos, e o fericire jobul acesta, datorită oamenilor deosebiți pe care îi am în jur”.

„Anii nu contează, dacă vrei să înveți ceva în plus”

„Anii nu contează, dacă vrei să înveți ceva în plus. Toată viața înveți”, e de părere Mioara Ardelean.

În 1984 a absolvit Liceul Industrial din Reșița, apoi a lucrat la UCMR timp de 11 ani, ca rectificator la motoarele diesel. După restructurarea Uzinelor a ajuns vânzătoare, a învățat să țină contabilitate primară, apoi, de la o femeie, a învățat să recondiționeze mobilă veche. Între timp a mai făcut și un curs de manichiură- pedichiură. Cu diplomă. În 2004, ofertată de un om de afaceri italian care făcea afaceri cu obiecte vechi, a venit la Timișoara, lucrând în recondiționarea mobilierului. Apoi a ajuns să lucreze la firma americană TRW.

„Am profesori mai tineri ca mine”

„Mereu am simțit că nu am realizat totul”, povestește studenta tomnatică. La început, la facultate a avut peste 100 de colegi. Acum mai are 54. Restul au abandonat. Din cei rămași, doar doi sunt trecuți de 30 de ani, ceilalți sunt proaspeți absolvenți de liceu. Cum e să fii coleg de an cu copii care îți pot fi copii? Ciudat, uneori, interesant în rest.

„Am râs la un moment dat în hohote, toată ora, de glumele pe care i le făceau colegii unuia dintre noi. Nu mă puteam abține. Râdeam și mă gândeam ce zice profesorul. Am profesori mai tineri ca mine, dar îi iau totdeauna în serios. La fel cum iau în serios școala. În ianuarie la examenul de Mecanica fluidelor am picat. Am mai dat o dată și am luat 9”, mărturisește femeia.

Fiica a meditat-o la matematică

Mioara Ardelean e studentă zilnic, de la 8 la 14. Are cursuri și seminarii, ba chiar și cursuri facultative (acum urmează unul de legislație) de la care e nelipsită. La ora 14.50 pornește spre teatru, unde își intră în atribuțiile de femeie de serviciu din tura de dupăamiază, cu halat albastru, mopul, mătura și cârpele în mâini, și face să strălucească scena, cabinele actorilor, sala, foaierul.

FOTO: Doamna Mioara e fascinată de munca printre actori

După program, Mioara Ardelean e mama fiicei sale, pe care o iubește nespus. Fiica ei are 32 de ani și e matematician. Junioara e cea care și-a împins mama să dea la facultate. A și meditat-o, când a fost cazul.

„Am intrat la facultate exact la 30 de ani de când am terminat liceul. Mi-a fost puțin teamă, că nu m-aș descurca, dar m-a ajutat fata mea să îmi reamintesc formulele integralelor studiate în liceu. Mă descurc foarte bine la școală acum. Am colegi care repetă anul. Am intrat pe baza mediei de la Bacalaureat, iar din al doilea semestru al primului an am obținut bursa de merit. Semestrul trecut am termninat cu 9,47. Învăț în permanență, nu concep să mă duc la seminarii cu tema nefăcută, chiar dacă sunt, cum spuneam, și profesori mult mai tineri decât mine. Mie îmi e rușine să nu mă pregătesc. Mai am un an de facultate, iar după licență voi continua cu masterul”, ne spune doamna Mioara.

Un sfat pentru cei resemnați

Mioara nu și-a proiectat unde vrea să o ducă viitorul, dar gândește pozitiv. Ce va fi, va fi, și va fi bine: „Cred că e cea mai mare greșeală a oamenilor care au trecut de 50 de ani să spună că sunt bătrâni, că nu mai au ce face în viață. Eu mă simt împlinită cu tot ce fac. Sunt foarte mândră de copilul meu, dar și de mine că fac facultatea. Și mama mea, care are 75 de ani, e mândră că sunt studentă. Știe cât de mult îmi doream să fac școală și cum, când eram tânără, parcă nici nu îndrăzneam să visez că o să ajung eu studentă la Politehnică, la Timișoara”.