Candidatul democrat a ales-o până la urmă pe senatoarea de California. Ea devine prima femeie de culoare de pe „biletul” pentru Casa Albă, scrie Le Point.
E numită „Obama feminin”. Ca și fostul președinte, ea este metisă, telegenică, și-a petrecut o parte din copilărie în străinătate, în Canada, este avocată, bună în dezbateri și a fost aleasă în Senat. Ca și el, ea face istorie: Kamala Harris este prima negresă și prima asiatică-americană ce devine coechipiera unui candidat la președinție.
Nu este o surpriză. Joe Biden promisese că va alege o femeie. Această californiană căreia îi plac taioarele de culoare închisă și colierele de perle era de multă vreme una din favorite. Ea este negresă și datorită comunității afro-americane a câștigat Joe Biden alegerile primare. Este o prietenă a lui Beau, fiul lui, care a decedat între timp. La 55 de ani, ea e mult mai tânără ca el, deci gata să preia ștafeta în caz de probleme de sănătate. Și are experiență.
Kamala sau „Lotus” în sanscrită, a fost crescută în principal de mama ei, o indiancă Chennai, venită să-și facă doctoratul în nutriție și endocrinologie la universitatea Berkeley în 1959. Acolo l-a întâlnit pe viitorul ei soț, un jamaican care își făcea doctoratul în economie. Amândoi erau foarte angajați în lupta pentru drepturi civice care zguduia campusurile în acea vreme. Ei divorțează când Kamala și sora ei sunt copii și cele două surori vor avea puține contacte cu tatăl lor, devenit cadru didactic la Stanford.
Mama lor, specialistă în cancer, îi cufundă în cultura afro-americană. „Ea știa că în țara ei de adopție, Maya și cu mine vom fi văzute că negrese și era decisă să facă în așa fel încât să devenim femei negre mândre și simțindu-se bine în pielea lor”, scrie senatoarea în autobiografia sa.
O pionieră
Kamala alege să-și facă studiile la Howard University, prestigioasa universitate afro-americană de la Washington. După facultatea de drept, decide să devină procuror, o profesie majoritar albă. Este aleasă în 2004 procuror de San Francisco, apoi în 2010 al statului California. De fiecare dată, e prima negresă în acest post.
Se prezintă ca o procuroare progresistă. Ea a lansat, de exemplu, unul din primele programe de ajutor pentru reinserția socială a deținuților. De asemenea, ea a evitat condamnarea la pedeapsa capitală pentru un bărbat condamnat pentru că a ucis un polițist. Ceea ce i-a adus ostilitatea sindicatelor forțelor de ordine. Dar Harris, în spatele unor maniere amabile și a unui surâs radios, susține o abordare în forță împotriva criminalilor. „Nu ești progresist fiind indulgent față de criminalitate”, spune ea. Nu a sprijinit referendumul pentru schimbarea sistemului de pedepse foarte dure din California. De asemenea, s-a opus abolirii pedepsei cu moartea, nu a militat pentru o lege care ar fi creat comisii pentru examinarea abuzurilor polițienești...
În 2014, se căsătorește cu un avocat alb, Douglas Emhoff, care are doi copii dintr-o relație precedentă. El urmează cursuri de bucătărie înainte de nuntă, căci viitoarea sa soție este pasionată de bucătărie și un adevărat maestru bucătar, povesteşte el. Doi ani mai târziu, Kamala Harris este a doua negresă din istorie aleasă în Senat. Fără a aștepta finalul mandatului său, ea se lansează în cursa pentru alegerile primare pentru prezidențialele din 2020. Fără succes. Campania ei nu a pornit. Ea nu are cu adevărat un program distinct și are dificultăți în a se defini. Mai ales aripa stânga a partidului nu-i apreciază trecutul de procuroare în aceste vremuri de manifestații împotriva violențelor polițienești, chiar dacă, de atunci, senatoarea militează pentru o creștere a salariilor avocaților din oficiu și deschiderea unor anchete privind greşelile polițienești. Stânga o acuză că este prea centristă, o Hillary Clinton care își schimbă pozițiile după cum bate vântul.
Datorită lui Joe Biden, iat-o acum mai aproape ca oricând de Biroul Oval.