Uniunea Europeană se aşteaptă ca această nouă rundă de negocieri, care începe marţi, 29 septembrie, să fie un moment de cotitură: fie Regatul Unit începe un adevărat dialog constructiv şi dă dovezi de bunăvoinţă, fie negocierea se îndreaptă spre un eşec şi perspectiva unui „no deal” devine ceva mai probabilă. David Frost, negociatorul britanic, este aşteptat de omologul lui, Michel Barnier, şi echipele sale, la Bruxelles, marţi. Cele patru teme de blocaj sunt pe agendă: pescuitul, regulile de competiţie echitabilă („level playing field”, printre care ajutoarele de stat), cooperarea judiciară şi poliţienească, guvernarea generală a acordului (procedura de rezolvare a conflictelor)…

În ultimele săptămâni, Boris Johnson a încercat o lovitură introducând un proiect de lege care nu ezită să rescrie unilateral o parte a protocolului privind Irlanda de Nord (ataşat acordului de retragere) şi aceasta încălcând dreptul internaţional. În opinia Bruxellesului, această tentativă ţine de un bluff şi cei 27 au decis să nu contribuie la escaladare. Michel Barnier a avut grijă să disocieze cele două direcţii ale negocierilor cu britanicii: de o parte aplicarea acordului de retragere (în responsabilitatea comisarului european Maros Sefcovic), de cealaltă negocierile pentru relaţiile viitoare. Trebuia evitat să se cadă în capcana situării la originea rupturii, de care Johnson ar fi profitat pe plan intern, aruncând vina pe UE (faimosul „blame game”).

Mlaştina din Camera Lorzilor

Mai întâi, această lege privind piaţa internă – condamnată şi în Statele Unite – nu este promulgată. Atâta vreme cât ea nu are existenţă juridică efectivă, UE nu o ia în considerare. Proiectul de lege ar trebui adoptat de Camera Comunelor, apoi va trece în Camera Lorzilor, unde este de aşteptat obstrucţia parlamentară. Doar că proiectul de lege privind piaţa internă ar putea trena pană în noiembrie înfundându-se în mlaştina Camerei Lorzilor. În orice caz, sunt previziunile apropiaţilor de negocierile de la Bruxelles.

Data are importanţa sa, căci, între timp, Boris Johnson şi cei 27 se întâlnesc oficial cu ocazia Consiliului European programat la jumătatea lui octombrie. Altfel spus, legea privind piaţa internă ar putea fi încă în suspans în momentul în care negocierea relaţiilor viitoare trebuie încheiată la cel mai înalt nivel. Fără îndoială s-ar mai putea tărăgăna termenele până la sfârşitul lui octombrie dacă se observă progrese. Dar nu mai târziu, se asigură la Bruxelles, în măsura în care acordul privind viitoarele relaţii trebuie apoi ratificat de toţi parlamentarii europeni înainte de 31 decembrie 2020.

O „plasă de siguranţă”

La Londra, tonul s-a mai schimbat. Boris Johnson a încercat să justifice această măsură legislativă ca pe un răspuns la o pretinsă ameninţare cu „blocada alimentară” a Irlandei de Nord de către UE. Ministrul de stat Michael Gove a mai aplanat lucrurile într-un interviu acordat Sky, luni, 28 septembrie: „Unii membri ai Uniunii Europene sunt îngrijoraţi de clauzele pe care le-am introdus în proiectul de lege britanic privind piaţa internă, dar am putut sublinia astăzi – cum am făcut-o în Camera Comunelor – că această clauză constituie o plasă de siguranţă”. Deci nu vor fi folosite decât în caz de nevoie… În plus, proiectul a fost deja amendat sub presiunea deputaţilor conservatori: la origine, guvernul îşi acordă singur puterea de a suspenda dispoziţiile protocolului privind Irlanda de Nord; acum, decizia va reveni Parlamentului britanic.

Privind Irlanda de Nord, UE a cerut de urgenţă o reuniune a „comitetului mixt” însărcinat cu punerea în practică a acordului de retragere pentru a examina situaţia. Maros Sefcovic şi Michael Gove, cei doi copreşedinţi, au putut discuta luni. Lucrările au întârziat mult, partea britanică nefiind suficient de sârguincioasă, în opinia Bruxellesului, cu mai puţin de o sută de zile înainte de 1 ianuarie 2021. „Rămân multe de făcut”, subliniază Maros Sefcovic. „Am reamintit deci că este urgent ca Regatul Unit să-şi accelereze lucrările pe toate aspectele protocolului, în special în ce priveşte controalele sanitare şi fitosanitare, sistemele informatice în domeniul vamal şi înregistrarea operatorilor economici nord-irlandezi pentru taxa pe valoare adăugată. […] Am repetat cererea UE de a se retrage părţile litigioase din proiectul de lege privind piaţa internă înainte de finalul lunii septembrie. Ne menţinem opinia că proiectul de lege, dacă va fi adoptat în forma actuală, va constitui o încălcare extrem de gravă a protocolului, element esenţial al acordului de retragere şi a dreptului internaţional”.

Şi după ultimatum, ce facem?

Ultimatul UE va expira miercuri seara… „Aceste clauze vor fi menţinute în proiectul de lege”, a răspuns Michael Gove, considerând cererea UE inadmisibilă. Logica: dacă Johnson a tensionat situaţia, nu a făcut-o pentru a ceda cu 15 zile înaintea rundei finale. Trebuie să meargă până la limită. În schimb, autorităţile de la Bruxelles vor fi încurcate joi, 1 octombrie, când vor constata că proiectul de lege litigios nu a fost retras şi că trebuie să răspundă la acest afront. Următoarea reuniune a „comitetului mixt” ar trebui să aibă loc cel mai târziu la începutul lui octombrie. O nouă ocazie de a calma situaţia dacă, între timp, Michel Barnier şi David Frost fac, în sfârşit,progrese.

Dar nu trebuie să ne facem iluzii, marjele de manevră sunt mici. UE, considerând prealabil oricărui viitor parteneriat acordul pe pescuit, nu se poate dezice de el. Regatul Unit, care îşi revendică deplina suveranitate asupra zonei economice exclusive, va obţine oricum, o netă scădere a cotelor de pescuit europene în sfera sa. În schimb, în ce priveşte regulile de concurenţă echitabilă, europenii nu pot renunţa la nimic. Dacă se doreşte să se înceapă strict în cadrul pieţei unice fără cotă sau tarif vamal, adoptarea regulilor de concurenţă echivalente ce cele ale Uniunii este obligatorie. Elveţienii, într-o negociere paralelă, sunt în aceeaşi situaţie: niciun acord nu este posibil fără acceptarea aceloraşi reguli ale jocului sau a unui echivalent (a formula diferit aceleaşi reguli). E o problemă de loialitate şi de protejarea intereselor Uniunii, altfel, statele membre ar vedea aplicându-li-se norme, constrângeri, de care ar scăpa vecinii din afara Uniunii, care ar fi mai bine trataţi… De neconceput! Deci nu se poate negocia nimic pe acest plan. UE nu poate face compromisuri cu privire la principii.

Cooperarea judiciară şi poliţienească necesită ca protecţia datelor personale să fie şi ea echivalentă. În sfârşit, trebuie ajuns la un acord privind mecanismul de rezolvare a conflictelor care să fie just, transparent, echitabil, care să dea asigurare partidelor că în caz de infracţiune partea lezată să poată obţine legitim o reparare a prejudiciului suferit. Problema interpretării regulilor europene – până acum apanajul Curţii de Justiţie a UE – este în centrul dezbaterii între Michel Barnier şi David Frost. Şi nimeni nu vrea să lase de la el. Autor: Emmanuel Berretta

(Rador)