Prim-ministrul ungar speră că deschiderea, în 2021, a unui muzeufoarte controversat al Holocaustului la Budapesta va contribui la realegerea sa în anul următor.
Viktor Orban este acuzat că a făcut din Ungaria prima „non-democrație” din Uniunea Europeană de când criza coronavirusului i-a permis să-și atribuie puteri depline pe o durată nelimitată.
Prim-ministru din 2010, după ce mai fusese la putere între 1998 și 2002, Orban s-a poziționat din 2014 ca un promotor al „democrației iliberale” și a unui populism foarte critic față de partenerii săi europeni.
Un asemenea regres democratic are loc în vreme ce Orban s-a lansat într-o vastă acțiune de revizuire a istoriei Holocaustului.
Un Pétain ungur
Orban s-a străduit de mulți ani să-l reabiliteze pe amiralul Miklos Horthy, regentul regatului Ungariei din 1920 până în 1944.
Foarte apropiat de Italia fascistă, apoi de Germania nazistă, Horthy a promulgat începând din 1938 o serie întreagă de legi antisemite. El a participat la împărțirea Cehoslovaciei în 1938, a României, în 1940, și la invadarea Iugoslaviei, în 1941, anul integrării sale în Axa hitleristă.
Numit de Le Monde „Pétain ungur”, Horty autorizează în mai-iunie 1944 deportarea a 437.000 de evrei din Ungaria la Auschwitz-Birkenau.
Circa două sute de mii de funcționari unguri sunt mobilizați, sub ocupație germană, pentru ceea ce a fost cea mai importantă și mai rapidă din operațiunile de deportare din toată istoria Holocaustului. Horty este răsturnat în octombrie 1944 de naziștii unguri din “Partidul Crucilor cu Săgeți”.
Primit în 1945 de dictatorul Salazar, Horty moare în exil în Portugalia în 1957. În total, 565.000 de evrei unguri au fost exterminați în timpul Holocaustului.
Totuși, Orban îl numește pe Horty, în 2017, „om de stat excepțional”. Înainte, el a lăsat aleși ai partidului său să aducă omagii prin statui și nume de străzi fostului regent.
El însuși a impus în 2014, în piața Libertății din Budapesta, un “memorial al victimelor invaziei germane”, unde un vultur german atacă un arhanghel Gabriel ungur, ca și când toți ungurii ar fi fost victimele nazismului, fără nicio mențiune despre evrei.
Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru Pace și supraviețuitor al Holocaustului, protestează, ca și alte personalități evreiești, împotriva unei astfel de rescrieri a istoriei.
În același an 2017, când îl acoperă de elogii pe Horty, Orban lansează o campanie virulentă contra filantropului american George Soros, și el supraviețuitor al Holocaustului în Ungaria. Orban reciclează clișeele antisemite cele mai toxice, acuzându-l pe Soros că ar conduce o „rețea de speculatori internaționali”, din cauza sprijinului acestuia față de libertățile din Ungaria.
Casa destinelor
În afară impresionantului Muzeu everiesc, situat în fostul cartier evreiesc din capitală, Budapesta dispune din 2004 de un remarcabil Memorial al Holocaustului, centru de expoziții și în același timp centru de cercetări.
După ce a încercat să destabilizeze această instituție, reducându-i finanțarea și impunând o altă conducere, Orban a alocat 24 de milioane de euro construirii unui muzeu alternativ, cu o clădire terminată de mai mulți ani.
El a încredințat muzeografia unuia din fidelii săi, Maria Schmidt, care era deja responsabilă la Budapesta cu „Casa terorii”, un memorial asimilat naziștilor și comuniștilor, dar care se concentra numai pe Partidul Crucilor cu Săgeți, fără a menționa dictatura lui Horty.
De astă dată, „Casa destinelor”, cum este numit noul muzeu, trebuia să amestece mărturii ale victimelor ocupației naziste și să sublinieze, mai curând decât colaborarea regimului Horty, actele de curaj ale ungurilor față de compatrioții lor evrei (867 unguri sunt considerați „drepți între popoare”, față de 4099 francezi, în Franța fiind exterminați în timpul Holocasutului peste 76.000 de evrei).
Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, este foarte apropiat de Orban, ale cărui convingeri iliberale le împărtășește, ca și obsesia anti-Soros.
El nu și-a exprimat nicio rezervă față de proiectul „Casa Destinelor”, în ciuda tulburărilor din cadrul comunității evreiești din Ungaria și a criticilor severe ale Yad Vashem, Memorialul Holocaustului de la Ierusalim, ca și ale Muzeului Holocaustului de la Washington.
Orban și Netanyahu, ambiii invitați de onoare la învestirea preşedintelui brazilian Jair Bolsonaro, în ianuarie 2019, au convenit să facă totul pentru a stinge polemica.
Orban l-a promovat pe rabinul ultra-ortodox Slomo Köves ca pe o cauțiune evreiască pentru „Casa destinelor”, chiar dacă curentul său Chabad/Loubavitch este foarte minoritar printre evreii unguri. Köves s-a poziționat drept garant al filosemitismului lui Orban, scoțând în evidență bunele relații ale prim-ministrului ungur cu Netanyahu: „Israelul reprezintă evreii de o mie de ori mai mult decât Soros și dacă Israelul este perceput pozitiv, acest lucru influențează pozitiv atitudinea față de evrei”.
Orban a acceptat până la urmă să o înlăture din proiect pe foarte controversata Maria Schmidt, dar fără să amendeze cu ceva scopul inițial al unei sărbătoriri a „poveștii de dragoste” dintre unguri și evrei.
Orban lucrează acum la o inaugurare a “Casei Destinelor” în 2021, în perspectiva propriei rămâneri la putere în anul următor, pe care o speră la fel de strălucitoare ca în 2018.
Căci în acest cadru mai larg al regresului „iliberal” al Ungariei și al voinței lui Orban de a se instala la putere se înscrie o asemenea rescriere a istoriei Holocaustului.