Lavinia Șandru. Sursa foto Facebook
Din cuprinsul articolului
O explozie devastatoare a ucis 18 oameni, pe 24 mai 2004. Printre victime se numărau șapte pompieri care interveniseră pentru a preveni o catastrofă, dar și doi jurnaliști, Elena Popescu, în vârstă de 26 de ani, și Ionuț Barbu, de 24 de ani. La 21 de ani de la acest tragic eveniment, Lavinia Șandru a transmis un mesaj video în care aduce un omagiu victimelor.
21 de ani de la tragedia de la Mihăilești
Fostul candidat PUSL la Președenția României a transmis un mesaj video în care a evidențiat importanța jurnaliștilor, care nu se limitează doar la transmiterea informațiilor, ci oferă o voce celor care nu au una.
„Nu avem voie să-i uităm niciodată. Pe 24 mai 2004, la Mihăilești o explozie cumplită a curmat 18 vieți, printre ei șapte pompieri care au venit să salveze și doi jurnaliști de la Antena 1: Elena Popescu, de 26 de ani și Ionuț Barbu de 24 de ani.
Erau acolo pentru adevăr pentru că adevărul nu se scrie din birou, se scrie din mijlocul pericolului. Acolo unde viața de cele mai multe ori, atârnă de un fir de ață. Jurnaliști ca Elena și ca Ionuț nu doar informează, ei dau voce celor care nu au. Și au plătit cu viața pentru ca lumea să vadă realitatea, nu o iluzie”, a spus Lavinia Șandru.
Aceasta a adăugat: „Astăzi, la 21 de ani de la tragedie, ne înclinăm în fața lor pentru curaj, pentru onoare, pentru adevăr. Mihăilești 24 mai, o zi care ne obligă să nu uităm, să nu-i uităm. Să nu uităm ce înseamnă să spui adevărul chiar și atunci când doar și mai ales să-l spunem mereu cu demnitate și cu voce tare”.
Tragedia, o rană deschisă
Pe 24 mai 2004, a avut loc o explozie a unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu. În urma incidentului, 18 persoane au murit, inclusiv șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști, iar 13 altele au fost grav rănite.
Explozia a creat un crater cu o adâncime de 6,5 metri și un diametru de 21 de metri, iar bucăți de metal au fost proiectate pe o rază de 200 de metri. Mai multe case au fost distruse.
Sorin Teșcan, unul dintre supraviețuitorii tragediei, a continuat să lucreze ca pompier la ISU Buzău. El a mărturisit că nu poate uita cât de aproape a fost de moarte și că evenimentele îl afectează în continuare.
„E aceeaşi trăire ca în fiecare an, sunt aceleaşi sentimente, aceleaşi remuşcări pe care le trăiesc mereu când vin în acest loc. Este o rană care nu se va vindeca niciodată, trăiesc tot timpul cu gândul la ce s-a întâmplat. Mi-aduc aminte exact ce s-a întâmplat, acele momente de coşmar, absolut tot. Au mai fost situaţii grele ca pompier, dar le-am depăşit cu bine. Am însă de atunci o teamă în suflet”, a mărturisit acesta.
