Cursurile profesorului Bârlogeanu sunt ca nişte piese de teatru, în care actorul principal, adică profesorul, îşi convinge publicul format din studenţi să se implice direct în procesul de învăţare.

La terminarea facultăţii, absolvenţii devin doctori, ingineri, profesori etc. Nimeni şi nimic nu le garantează însă că vor fi şi oameni. Tocmai acest lucru încearcă să ofere, pe lângă educaţie, conf. univ. dr. Corina Lavinia Bârlogeanu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii Bucureşti.

Studenţii au răsplătit-o nominalizând- o pentru distincţia "ProfesorBologna", în competiţia anuală care scoate la lumină dascăli de top ai şcolii româneşti.

EVZ: Care sunt calităţile care i-au făcut pe studenţi să vă recomande pentru această distincţie? Lavinia Bârlogeanu: Eu mi-am stabilit încă de la început un număr de principii la curs, şi aceste principii spun să nu repet lucruri pe care le-am publicat deja într-o carte. Cursul trebuie să fie un document de cultură orală şi să se conformeze exigenţelor de cultură orală, adică să ofere nu atât informare, nu atât cunoştinţe, cât modele de judecată.

Vă mărturisesc că este greu şi te consumă foarte tare. Când procedezi în felul acesta, nu eşti sigur că lucrurile îţi ies de fiecare dată la curs aşa cum ţi-ai dori. Este un joc al hazardului la care eu am decis să mă supun.

Consider că un curs este ca o piesă de teatru, în care eu nu mă duc să transmit informaţii, ci sunt un actor. Îmi propun să atrag studenţii de partea mea şi mizez foarte tare pe funcţia persuasivă a limbajului, adică încerc să fac o educaţie şi din punct de vedere afectiv, latură care în învăţământul românesc este lăsată la o parte.

Din vina cui se întâmplă aşa? Nu spun că e vina cuiva. Acest lucru se întâmplă în sistemele de învăţământ comuniste, organizate predominant cognitiv, care au lăsat la o parte lucruri esenţiale pentru formarea unui om. La curs, nu spun lucruri de care sunt sigură, pe acelea le public. La curs facem o cercetare la care participă studenţii.

Profesorul vine cu un anumit nivel de cunoştinţe pe care studenţii nu-l au, dar studenţii vin cu îndrăzneala pe care un profesor nu o are şi atunci din combinarea celor două poate să iasă o idee nouă şi interesantă. Lucrurile acestea nu-mi aparţin, nu vreau să aveţi impresia că mă erijez într-un model de pedagogie. Ele s-au discutat mult în învăţământul superior occidental şi eu sunt adepta acestui stil.

Ce v-a făcut să adoptaţi aceste principii la cursuri? Modelele. M-a ajutat foarte mult în cariera profesională stagiul pe care l-am făcut în Franţa la Universitatea Paris 4, şi mai apoi la Universitatea Paris 5. M-a ajutat să mă îndepărtez de modelul clasic al profesorului, de modelul autoritar care îşi justifică autoritatea printr-un anumit nivel de cunoaştere.

Credeţi că elevii care hotărăsc să studieze în alte ţări sunt în căutarea altor modele de învăţământ? Cred că da. Nu trebuie să ignorăm problemele pe care le avem în învăţământ. În spatele sistemului Bologna există o idee foarte clară, care spune că gradul de civilizaţie al unui popor depinde de două lucruri: de durata studiilor nespecializate şi de numărul celor care beneficiază de ele.

În România, se tem că intră foarte mulţi studenţi în sistem, dar nu aceasta este problema, ci faptul că ies tot atâţia câţi intră. Încă nu s-a înţeles prea bine filosofia Bologna, pentru că noi am eliminat din planurile celor trei ani de licenţă tocmai materiile de cultură generală.

Şi atunci toată lumea este revoltată că facem ultraspecializare la licenţă, şi, pe de altă parte, nu avem o diplomă care să fie recunoscută pe piaţa muncii.

Este o greşeală a noastră, a României, a felului în care am făcut noi planurile de învăţământ pentru că la noi acestea sunt un joc de interese. Sper să nu supăr pe prea multă lume prin asta, dar este realitatea crudă.

Profesorii care au putere şi-au lăsat cursurile lor specializate şi la licenţă, şi apoi le-au trecut şi în sistemul de învăţământ de tip masteral. Şi acolo avem suprapuneri.

Cursul la care participi cu toată fiinţa Învăţământul centrat pe student nu se aplică, în concluzie... Aceasta este marea mea nemulţumire. Şi mai am una, comparând ce se întâmplă în România cu ce se întâmplă în Franţa, pentru că este un sistem pe care îl cunosc mai bine fiindcă după ce am terminat studiul doctoral am rămas cercetător asociat la laboratorul de la Universitatea Paris 5. Acolo, la un interval de timp, profesorul care e titular în universitate poate să schimbe titulatura cursu lui.

Se presupune că într-o perioadă de patru-cinci ani ai fost în situaţia de cercetător şi ai lucrat cu studenţii tăi la curs.

Când ai terminat eşti în măsură să publici o carte, iar după ce ai publicat cartea ai putea să alegi o altă denumire.

În România, în universitate sunt cursuri care se predau de 20-30 de ani. Activitatea de curs trebuie să fie una creativă, una în care "arzi", în care participi cu toată fiinţa ta. Cu atât mai mult acum, când în sistemul Bologna vorbim de învăţământ centrat pe competenţe.

Eu mi-am propus să le formez studenţilor mei competenţa de a judeca şi pot să formez această competenţă pornind de la foarte multe conținuturi: nu sunt obligată să ies la pensie cu un curs. Pot să schimb cursul acesta şi să le formez competenţa de a judeca pornind de la o altă temă de cunoaştere.

REGRES

Cultura, un minus al studentului de azi

Corina Bârlogeanu este dezamăgită de background-ul cultural al studenţilor români, şi spune că, înainte de 1989, lucrurile stăteau mult mai bine din acest punct de vedere.

"Constat că studenţii mei nu ştiu să citească, nu au nişte criterii de încadrare a textelor cu care au de-a face, dar încerc să remediez problema, să le ofer nişte chei pentru a se descurca". Cu toate acestea, nu este adepta judecăţilor extreme. "Nu putem să spunem că învăţământul românesc nu mai are nicio şansă".

În loc să se plângă, a ales să-şi facă meseria profesionist, în aşa fel încât studenţii să nu simtă prea mult hibele sistemului.

Vezi lista facultăților de stat și particulare 2011: I, II, III

Citiţi şi:

• De ce este important să ai studii superioare
• Ce facultate să alegi ca să nu ajungi şomer după absolvire
• Meditaţii online pentru admiterea la facultate
• Metode eficiente de învăţare pe ultima sută de metri
• Cum să faci bani în studenţie fără să lipseşti de la cursuri
• Să alegi o facultate în România sau în afară?