Lacul Bezid, situat în județul Mureș, ascunde sub apele sale liniștite o poveste tristă și fascinantă. În anii ’80, satul Bezidu Nou, cu o istorie ce se întindea până în secolul al XVI-lea, a fost inundat pentru a crea un lac de acumulare menit să prevină inundațiile din zonă. Peste 180 de case, gospodării și locuri încărcate de amintiri au fost înghițite de ape. Fosta comunitate a fost forțată să își părăsească locuințele, iar astăzi, rămășițele lor se află pe fundul lacului. Odată un sat plin de viață, Bezidu Nou rămâne acum un simbol al sacrificiului impus de dezvoltarea industrială.

Povestea satului înghițit de lacul Bezid

Atestat încă din secolul al XVI-lea, satul Bezidu Nou a fost multă vreme un loc liniștit și prosper. Locuitorii săi trăiau din agricultură, creșterea animalelor și mici meșteșuguri. Comunitatea era alcătuită din români, maghiari și evrei, conviețuind armonios într-un loc unde tradițiile și obiceiurile erau păstrate din generație în generație. Bezidu Nou, care astăzi se află sub lacul Bezid, nu era doar un loc geografic, ci un adevărat cămin pentru locuitorii săi, care își construiseră case, biserici și o viață stabilă aici.

În anii ’80 însă, autoritățile comuniste au decis că satul trebuia sacrificat. În locul său trebuia creat un lac de acumulare, destinat să protejeze împotriva inundațiilor din zonă. Decizia a venit ca un șoc pentru localnici, căci o întreagă comunitate urma să fie dezrădăcinată. Procesul de relocare a fost rapid și dureros. Multe familii au fost forțate să își părăsească locuințele lăsate moștenire de generații. Unele case au fost demolate, iar altele au fost lăsate pur și simplu în voia apelor.

Din satul odinioară animat, au rămas doar amintiri și ruine. Așezarea a dispărut sub ape, în lacul Bezid. Copacii și turla bisericii rămase la suprafață sunt astăzi singurele mărturii ale unei lumi scufundate. Ele arată o lume pe care locuitorii o poartă în amintire și în suflete. Trebuie precizat că satul scufundat nu este actualul sat Bezid din apropiere. Lucrările pentru construirea barajului au început în 1975 și au fost terminate în 1989.

Scufundarea satului, un sacrificiu controversat

Inundarea satului Bezidu Nou pentru a crea lacul de acumulare a fost justificată oficial ca o măsură de protecție împotriva viitoarelor inundații. Cu toate acestea, foștii locuitori și familiile lor privesc și astăzi cu tristețe și regret această decizie. Chiar dacă barajul Bezid a adus siguranță împotriva inundațiilor pentru satele învecinate, impactul emoțional asupra celor care și-au pierdut casele este de neșters.

Locuitorii nu au avut o altă opțiune decât să accepte despăgubirile primite, care nu compensau pe deplin pierderea căminului lor. Unele familii au fost nevoite să își ia rămas-bun de la gospodăriile în care și-au petrecut copilăria. Au lăsat în urmă nu doar bunuri materiale, ci și o mare parte din istoria lor personală. Pentru mulți, să plece însemna să rupă legătura cu un loc de suflet și să lase lacul Bezid să șteargă existența lor.

Lucrările barajului s-au încheiat în 1989. Inundarea satului s-a produs treptat, iar turla bisericii a rămas vizibilă deasupra apei, asemenea unui monument tăcut și solemn al trecutului. Astăzi, turla și câțiva copaci uscați sunt tot ce a mai rămas din Bezidu Nou. Imaginea lor aduce un omagiu tacit celor care au trăit și au iubit acest loc.

Lacul Bezid, o atracție turistică astăzi

Lacul Bezid, deși marcat de o istorie tragică, a devenit o atracție turistică. Oamenii vin aici pentru a admira peisajul melancolic, dar și pentru a înțelege povestea din spatele apei, care vorbește despre sacrificiu. Mulți dintre vizitatori rămân marcați de imaginea turlei bisericii care răzbate deasupra apei, ca un simbol al trecutului îngropat, dar niciodată uitat. În ciuda originilor sale triste, lacul este o destinație populară. Astăzi, Lacul Bezid este recunoscut nu doar ca un lac de acumulare, ci și ca un loc sacru, încărcat de istorie și emoție. Oricine vizitează locul simte tăcerea solemnă care se așterne deasupra apei, un tribut adus vieții care a existat cândva aici și care continuă să trăiască în amintirea celor care au locuit pe aceste meleaguri.

Barajul are o înălțime de 28 de metri și o lungime de 625 de metri. Rolul său principal era de a atenua undele de viitură pe pârâul Cușmed și alimentarea cu apă potabilă a orașului Târnăveni. Acumularea se încadrează în clasa a II-a de importanță, corespunzător obiectivului de apărat și scopului propus.

Lacul Bezid a fost realizat la capacitatea totală de 31 milioane m3. El trebuie să asigure sporirea debitului de apă captată în orașul Târnăveni, de la 0,4 mc/s la 2 mc/s cu asigurarea de 97%. Volumul total al acumulării este de 31 mil.m3 de apă. Pentru siguranța și protecția barajului, s-a prevăzut un descărcător de ape mari, amplasat pe versantul drept. Lacul are o lungime cuprinsă între 4,57 km și 6,54 km. Lățimea variază și ea în funcție de gradul de umplere, măsurând între 570 și 860 m. Adâncimea maxima variază între 20 și 27 m, potrivit Wikipedia.