Există un singur motiv pentru care actualul guvern ar trebui să plece. Nu pentru că nu ar fi fost un guvern competent. Nu pentru că i-ar fi lipsit voinţa politică de a reforma domenii precum: educaţia, justiţia, relaţiile de muncă, asistenţa socială, sistemul de pensii, salarizarea bugetarilor. Nu pentru că nu ar fi luat măsurile necesare pentru a ieşi din recesiune.

Actualul guvern trebuie să plece pentru că nu mai beneficiază de încredere din partea populaţiei pentru a continua reformele rămase în domenii precum: sectorul energetic, sănătate, geografia administrativ-teritorială, sistemul electoral şi chiar legea fundamentală, Constituţia. Fiind şi an electoral, actuala coaliţie se confruntă cu o tensiune teribilă între dorinţa parlamentarilor de a rămâne populari şi nemulţumirea crescândă a cetăţenilor obosiţi de prea multe şocuri ale schimbării. Cu toate acestea, nu cred că există o legătură directă între plecarea guvernului Boc şi îmbunătăţirea scorului electoral al PDL. Indirect, însă, există o înlănţuire cauzală, în care veriga esenţială se numeşte: REFORMĂ. Emil Boc şi miniştrii săi nu mai sunt credibili pentru a continua reformele şi mai ales pentru a le explica. O echipă nouă la Palatul Victoria ar beneficia de acest atu. Nu spun orice echipă. PDL poate recuceri doar acel segment de electorat activ care îşi doreşte în continuare, cu orice costuri, un stat modern şi eficient. Precum şi o bună guvernare. Nu va ajunge niciodată la electoratul care stă în continuare cu mâna întinsă la stat. Acel electorat este definitiv pierdut. Din fericire, nu este atât de numeros. Dacă însă noul premier va fi umilit de liderii de stânga ai PDL, aşa cum s-a întâmplat săptămână trecută, mai bine să rămână Emil Boc, pentru că e acelaşi lucru. Dacă lideri ai PDL vor ieşi, după schimbarea guvernului, să ceară noului premier "negocieri cu FMI" pentru creşterea salariilor şi pensiilor, atunci şansele PDL de a sări de pragul fatidic de 20% rămân aceleaşi pentru următoarele alegeri. Asemenea mesaje populiste arată că, după aceşti doi ani, unii politicieni nu au învăţat nimic din lecţia minciunilor electorale. Pe scurt, FMI poate fi de acord cu mărirea de 5%. Nu e nimic de negociat. Întrebarea e alta: de unde iei banii? Nu sunt decât două surse: noi împrumuturi, ceea ce înseamnă sinucidere curată sau tăieri de la investiţii, ceea ce înseamnă menţinerea economiei în zona limită a recesiunii. E vorba de priorităţile României, nu de ce vrea sau nu vrea FMI. Să mai amintesc că acum doi ani FMI voia creşterea impozitelor şi taxelor pentru a reechilibra bugetul? O măsură stupidă care ar fi încetinit creşterea economică şi ar fi prelungit ieşirea din recesiune. Aşadar, un nou cabinet, da. Dacă e lăsat să fie consecvent de către politicienii ahtiaţi după reţeta falimentară a anilor trecuţi: "pomeni de la buget contra voturi". Ar fi în beneficiul ţării. Şi ar fi şi în beneficiul PDL, care abia ce a reuşit să convingă un segment electoral consistent că nu mai merge ca înainte. Ar mai fi nevoie doar de un pas mic în comunicare. Dacă politicienii din actuala coaliţie vor să îngheţe reformele anul acesta, atunci pot rămâne şi cu acest cabinet vlăguit de credibilitate. Scorul pentru PDL va fi acelaşi: 20%. Aşa că nu merită deranjul. P.S. "De-comasarea" alegerilor este exact bomba cu ceas de care avea nevoie USL pentru a se destrăma. După ce localele din iunie vor dovedi care este potenţialul electoral al alianţei, adică în jur de 40%, aş vrea să îi văd pe liberali şi socialişti împreună la parlamentarele din noiembrie. Şi, atenţie la partidul lui Dan Diaconescu! Fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi...