Unicul fiu al lui Alexandru Paleologu a uitat să menționeze generalii. În rest, a spus cam tot ce are pe suflet. Îl doare la bască de faptul că a fost exclus din PNL, dar nu exclude nimic pe viitor. Îi place de Orban și nu dă doi bani pe Bușoi

La prima vedere pare ușor efeminat. Graseiază ca o demoazelă alintată și îți inspiră imaginea arhetipului masculin care duce și gunoiul îmbrăcat la costum și cravată. În fapt, e mai bărbat ca mulți alții. Spre deosebire de majoritatea clasei politice, el s-a născut cu politica în ADN. Poate de asta a avut curajul să-și pună în cap toți liderii partidului pe listele căruia a intrat în Parlament. Are carte cât un cvartal dintr-o zonă bună și numai la școli unde pilele nu s-au inventat. A fost ministru și ambasador la vârsta la care alții încă mai merg la agățat prin cluburi. La 44 de ani are maniere de boier de viță veche. Este ultimul vlăstar autentic al vechii boierimi românești. Îl cheamă Theodor Paleologu și taică-său, Conu Alecu, a fost ultimul mare liberal.

„Destinul omenirii stă și pe umerii mei!”

Vila în care stă Theodor Paleologu, de pe strada Armenească, este casa în care a trăit celebrul său genitor. Dacă scoți din decor obiectele de uz casnic moderne, imobilul arată ca acum 100 de ani. Mobilierul vechi, dar trainic și bine întreținut, biblioteca într-o dezordine savantă, tablourile din care te privesc, curioși, boieri și boieroaice dintr-o lume apusă și decorațiuni la modă acum un veac te transpun într-o epocă în care politica o făceau doar domnii. Junele Paleologu e îmbrăcat acasă de parcă ar merge la Ateneu, la o serată muzicală. Se simte încărcătura de „globule albastre” din sângele său. O fi fost greu să fii unicul fiu al lui Alexandru Paleologu? Presiunea a fost mare? Urmașul marelui filozof se face mic: „Da și nu! Nu, în sensul că autoritatea sa era una molcomă, una soft... Dar era foarte permisiv în această liberalitate care a creat în mine un simț puternic al responsabilității”. Face o pauză și râde: „Am simțit de mic că destinul omenirii stă și pe umerii mei. Aoleu, cum am zis! Să nu râdă lumea...”.

FOTO: Paleologu jr și-a făcut facultate la el acasă FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Nu e angajat și trăiește din filozofie

Boierul modern spune că a fi fost fiul lui Conu Alecu a însemnat foarte mult și pentru că a avut și alți iluștri înaintași: „A fost Mihail Paleologu, bunicul lui tata, fost procuror general al României. Am fost fascinat de el! Și au mai fost figuri masculine remarcabile în familie...”.

Copil făcut la bătrânețe, Theodor Paleologu a avut parte de o educație și o atenție paternă deosebită din partea eruditului său tată. „Primele lucruri citite au fost Schițele lui Caragiale. Vedeți, eu n-am citit foarte repede. Abia pe la șapte-opt ani am început... Caragiale a fost prima mea pasiune și am început să-l imit”. Pe masă, în fața sa, e ultima sa lectură: Ecleziastul, cu o carte de vizită pe post de semn de carte. A terminat Liceul German din București, Ecole Normale Superieure din Paris și Universitatea Sorbona – pentru studii aprofundate în filozofie și e doctor în științe politice la două universități, una franțuzească și una din Munchen. Se mai poate trăi doar din filozofie astăzi? Își aranjează nodul de la cravată: „Păi, eu trăiesc din filozofie, pe cont propriu, că nu sunt angajat nicăieri. Și întrețin o casă întreagă cu patru guri!”. De fapt, ține cursuri la el acasă. O singură întâlnire costă 50 de lei și un curs are șase: „Da’ mai acord și burse tinerilor merituoși!”.

Sărăcit de comuniști și de Brătianu

Theodor Paleologu a locuit în Germania, Franța și Statele Unite. Câte cetățenii are? Se destinde: „Două! Română și franceză. Aveam un dosar beton, în ’95, când am luat-o. Aveam și căsătoria cu o franțuzoaică și dosar bun și pile!”. „A fost unul din ultimele acte semnate de Mitterand, în mai ,95. Asta e moștenirea lui!”, râde diplomatul. Cât de bogat este Theodor Paleologu? Conu Alecu i-a lăsat un imens bagaj cultural. Dar cel material? Oamenii ar fi curioși să știe ce avere a moștenit... Se stingherește: „Cea materială nu e foarte mare. Familia noastră a pierdut enorm după exproprieri, dar nu neapărat după cele făcute de comuniști, ci și de cele făcute de Brătianu după Primul Război Mondial!”. Spune că în afară de casa de pe Armenească, mai are 45 de hectare agricole: „E o mică particică dintr-o mare moșie. Am avut și retrocedări, dar foarte puține. Am avut noroc că această casă a scăpat de naționalizare”.

N-are permis de conducere și ține la siluetă

Modest, spune că merge cu transportul în comun: „Am cartelă, că n-am permis și nu conduc. Mă mai duce prietena mea cu mașina”. Zice că a renunțat la bicicletă, că nare unde s-o țină. Se alintă, că vila e imensă. În condițiile astea își face singur piața, sau are ajutoare? Vorbește despre el la persoana a III-a: „Pe Paleologu îl plictisesc cumpărăturile. Singurele magazine în care intră sunt librăriile și stă mult în ele”. Recunoaște că habar n-are cât costă o pâine: „Nu știu… Câțiva lei… Da’ io mănânc o pâine «bio», mai scumpă”. Ține la siluetă: „Mânânc puțin, să nu mă îngraș”.

FOTO: Fiul lui Conu Alecu a fost ambasadorul României la Curtea Regală din Copenhaga FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

S-a căsătorit de tânăr cu Sara Nassif, o franțuzoaică de origine libaneză, cu care are un băiat. Apoi a divorțat. Cât de bine vorbește românește nepotul lui Alexandru Paleologu? Râde: „Perfect! Are 23 de ani și stă cu mine!”. Ce preferă fiul său să mănânce, sarmale sau kafta? Omul e total destins: „Sarmale libaneze!”. Și, mai vrea să se însoare? Mâzgălește ceva pe o hârtie: „Nu prea…”.

„Alegerea diplomaților e o mare ruletă!”

În 2005 a fost numit amabasador al României la Copenhaga. Un latin într-o țară în care oamenii mănâncă pâine cu consoane. Ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut în Danemarca? Spune că singurul lucru neplăcut era vremea: „O bună parte din an e umed și impresia de frig e mai mare. Plus lipsa de lumină și vântul. Altfel, Copenhaga e un oraș extrem de plăcut, așezat, calm, civilizat. Atât că viața politică e plicticoasă, dar bună pentru cetățeni. A noastră e un spectacol jenant...”. Vine vorba de schimbarea Guvernului Grindeanu. Se sparge de râs: „Pe Daea premier îl votez oricând!”.

Cum vede Theodor Paleologu diplomația românească? Devine, brusc, prudent: „MAE, cu toate defectele sale, e unul din ministerele cele mai «profi» din România, dar alegerea personalului e o mare ruletă. În diplomație, ca în toate domeniile, lipsa de continuitate e o mare problemă!”.

Mitul diplomației lui Ceaușescu

Urmașul lui Conu Alecu face comparații cu repere din secolul XIX, perioada interbelică și de pe timpul comuniștilor? Oftează: „Diplomația de dinainte de Primul Război Mondial era cea a marilor boieri. După aia e mai amestecat... Pregătirea și aluatul diplomaților e destul de diferit”. A fost Ceaușescu un bun diplomat, cum s-a acreditat ideea? Fostul ambasador e spontan: „Există un mit al diplomației ceaușiste bazat pe o bucățică de adevăr. Între 1965 și 1975, MAE s-a deschis un pic către cadre moderne cum erau: Lazăr Comănescu, Donca, Meleșcanu, Gheoghe Ceaușu și Gheorghe Tinca. Ei au fost, atunci, recrutați... Ceaușescu a fost isteț și a profitat de o conjunctură favorabilă. Ar fi două aspecte: jocul de-a independența față de URSS și relațiile cu statele din Orientul Apropiat și Mijlociu”.

„Liberalismul e urgent și actual!”

A ajuns deputat pe listele PD-L. Din această postură a ajuns ministrul Culturii. Ce a găsit și ce a lăsat acolo? Își frânge mâinile: „Un minister rămâne la fel. Miniștrii trec, ministerele rămân. Inerția e mare!”. Are satisfacția că în mandatul său s-a finalizat Biblioteca Națională și s-au început lucrările la Teatrul Național din Iași. Își face griji pentru patrimoniul național: „Să nu se dea avize scandaloase, că se dau!”.

Este urmașul ultimului mare liberal interbelic. Cu toate astea a fost dat afară din partidul tatălui său? Ce viitor mai are liberalismul în România? Dar PNL-ul? Nu cumva o să aibă soarta PNȚCDului? O dă în filozofie: „Liberalismul și PNL-ul nu sunt același lucru. Liberalismul o duce prost pentru că România e sufocată de reglementări și taxe. Deaia liberalismul e și urgent și actual! Sper să nu aibă partidul soarta țărăniștilor”.

Pauzele din politică sunt necesare

Cine e mai liberal, Ludovic Orban, Bușoi, Tăriceanu sau Cataramă sau Brătianu- Cartof? Să-i luăm pe rând... Îi place întrebarea: „Aici nu-i vorba de idei, ci de credibilitate. Cataramă are idei liberale, dar nu știu cine l-ar vota. Tăricea nu și par tidul său sunt o anexă a PSD. Îl prefer pe Orban, dar strict uman. În fauna noastră politică găsești la el o anume autenticitate și căldură umană. Iar Bușoi e responsabil de ce s-a întâmplat în București”. Și de Brătianu-Cartof nu spune nimic? Se amuză: „Nu vorbim de legume!”

Cum arată PNL-ul cu Orban la butoane? Răspunde pe loc: „E foarte simplu. PNL-ul condus de Orban are garanția că răspund la telefon!”. Păi, s-ar întoarce în partid? Și, dacă da, în ce condiții? Intră într-o retragere strategică: „N-am de gând. Sunt foarte bucuros de ceea ce fac. Nu știu... Eu sunt un politician născut, nu făcut!”. A intrat, așa, cum ar spune masonii „în adormire”? „Nu, pentru că sunt vizibil!”. Îl mai tentează politica? Ar mai candida? Iar mâzgălește ceva pe o hârtie: „Evident că da! Dar în politică pauzele sunt binevenite”.

Calitatea lui Iohannis e că nu este Ponta

Îi place să vorbească despre politică. La urma urmei, e specializarea în care și-a dat doctoratul. „În politică sunt două arhetipuri: pokeristul și șahistul. Antonescu și Băsescu sunt pokeriști. Adrian Năstase, Iliescu și Iohannis sunt șahiști!”. Dar tablagii unde sunt? Râde în hohote și „bate cuba” cu reporterul: „Bună întrebare! Alegătorii!”. Theodor Paleologu spune că a renunțat să mai cumpere ziare, nu se uită deloc la știri și își ia informațiile exclusiv de pe internet. Dacă l-ar auzi Conu Alecu, probabil, l-ar pune la colț. Și, că veni vorba de Iohannis, are acesta anvergura unui mare șef de stat? Nici Băsescu n-a impresionat în primul mandat, Iliescu era deja un animal politic școlit de comuniști, iar Emil Constantinescu e doar o notă de subsol a politicii românești. Specialistul în științe politice postulează: „Iohannis nu are anvergura asta! Marea lui calitate e că nu e Ponta! E înalt, punctual și nu spune așa multe prostii”.