Atacul de panică reprezintă o afecţiune din ce în ce mai răspândită atât în rândul femeilor cât şi al bărbaţilor de orice vârstă, dar mai ales în cazul persoanelor tinere.

Ronald C. Kessler de la Harvard Medical School Boston raportează, în 2006, într-un articol publicat în ARCH GEN PSYCHIATRY, o incidenţă de 22,7 % a atacurilor de panică în populația generală, în absenţa unei alte patologii. Alţi autori susţin că, la fiecare 10 ani de viaţă, pentru un adult există o şansă de 30 % de a suferi un atac de panică. Cauzele atacurilor de panică nu se pot specifica cu exactitate, fiind vorba de un spectru larg de factori: sensibilităţi emoţionale şi factori stresori, probleme biologice netratate, folosirea de stimulante (medicamente, alcool, droguri).

Dar, oricât de complexe ar fi cauzele, afecţiunea se tratează cu succes şi pacientul se poate recupera 100%. Este posibil să fie vorba de anumite vulnerabilităţi care se manifestă în fiecare etapă a vieții noastre, dar nenumăratele studii făcute asupra persoanelor cu atacuri de panică nu au putut dovedi acest lucru cu siguranţă. Din punct de vedere al factorilor biologici, există mai multe ipoteze:

• scăderea concentraţiei de acid gamma-aminobutiric (GABA), neurotransmiţător cu rol inhibitor în creier;

•  afectarea genetică a unei enzime care metabolizează noradrenalina (neurotransmiţător implicat în stabilizarea dispoziţiei);

• scăderea funcţiei receptorilor pentru benzodiazepine;
•  
• tulburări ale sintezei, secreției şi acţiunii neurotransmiţătorilor: serotonină, noradrenalină, dopamină, colecistokinina;

•  răspuns receptorial disfuncţional pentru serotonină;

• creşterea concentraţiilor catecolaminelor (adrenalină şi noradrenalină) la nivelul locus coeruleus (formaţiune situată în trunchiul cerebral) cu perturbarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliana şi, implicit, a funcţiei endocrine a organismului;

• perturbarea circuitelor fricii la nivel cerebral: amigdala cerebrală - hipotalamus - centrii din trunchiul cerebral - cortex prefrontal.

Există manifestări ale panicii care seamănă foarte mult cu problemele cardiace. Pacientul are un ritm cardiac accelerat, transpiră, este epuizat şi nervos, cuprins de frică. Atunci când atacul de panică este recurent, se asociază cu anumite gesturi repetitive. Dacă sunt identificate corect, ele pot fi de ajutor atât pacientului cât şi medicului sau terapeutului care încearcă să-l ajute să se recupereze într-un timp cât mai scurt.

 KC Soh şi C Lee de la Institute of Mental Health, Singapore, atrag atenţia, într-un articol publicat în 2017, că există o corelaţie între atacul de panică și sindromul coronarian acut, atacul de panică reprezentând mai mult decât un diagnostic de excludere. Spre deosebire de sindromul coronarian acut, care este un eveniment brutal şi necunoscut ca simptomatologie bolnavului, în cazul atacului de panică la un pacient care a mai experimentat un astfel de eveniment, putem vorbi de „o aură”, pacientul având capacitatea de a prevedea instalarea atacului de panică.

Dacă diagnosticul se pune în grabă, e posibil să fie greşit. Pentru a trata cu succes atacul de panică, presupune să înţelegi cât mai bine care sunt cauzele specifice fiecărui pacient. Dacă sunt cauze biologice, atunci trebuie tratate medicamentos până la remediere. Dacă sunt cauze comportamentale, trebuie remediate prin terapie.

Adesea e vorba de un complex de cauze: probleme biologice netratate sau necunoscute, modele exagerate de comportament şi dependenţe de substanţe stimulante. Atacul de panică vine uneori “la pachet” cu situaţii complexe şi variate. Bolnavul poate trece prin traume diverse, în urma cărora rămâne cu sensibilităţi şi sechele. Poate fi nevoit să întrerupă o anumită medicaţie şi din cauza unor dezechilibre chimice din organism să aibă reacţii similare atacului de panică. Adicţiile de substanţe stimulante pot să ducă şi ele la forme perturbatoare de atac de panică.

Consumul de alcool, cofeină, cofeină combinată cu nicotină, droguri - complică recuperarea din starea de panică. Pentru astfel de situaţii, tratamentul este unul care include în egală măsură psihoterapia şi medicaţia specifică fiecărei persoane în parte, după o atentă evaluare a medicului psihiatru în colaborare cu psihologul clinician.

Cel mai bun mod de a opri atacurile de panică este de a învăţa cum să vă gestionaţi anxietatea, astfel că, atunci când observaţi simptomele precoce, să va puteţi calma mintea şi corpul până când manfestările se estompează. Oamenii care experimentează atacuri de panică trebuie să înveţe cum să facă faţă acestor stări.                                                                                                                

În timp ce medicamentele pot fi eficiente, terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai bune tehnici pentru menţinerea sub control a atacurilor de panică. Aceasta implică recunoaşterea faptului că procesul de apariţie a atacurilor de panică este alimentat de gândirea negativă. Persoanele cu tulburări de panică trebuie să devină conştiente de faptul că gândurile lor pot declanşa reacţii fizice, iar rezultatul ar putea fi atacul de panică.

Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. Își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați, este medic primar,  conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. În fiecare weekend, în Evenimentul zilei, vine în sprijinul persoanelor interesate de problemele legate de sănătatea mentală, oferindu-le informații la rubrica: „La sfat cu psihiatrul”.