Crăciunul, începutul erei creștine a mântuirii, le-a fost furat creștinilor deja la sfârșitul anilor 1940, când, odată cu începutul erei mercantile a lui Moș Crăciun, ziua de 25 decembrie a fost transformată într-un prilej de sărbători culinare, alcoolice, turistice și de altă natură, cu un conținut religios redus și un succes consumerist incomensurabil.
În acest orizont aparent sumbru, Biserica Catolică are norocul de a fi condusă de un pastor care, din istoria personală, este expert în navigarea în ape tulburi. Și poate că această tăcere neașteptată care s-a coborât peste cea mai importantă sărbătoare a catolicilor, îi va ajuta să înțeleagă schimbările care se petrec în Biserica lor. Pentru că un fapt este cert: în istoria catolicismului, se va vorbi despre perioada de dinainte de Bergoglio și de cea de după Bergoglio, când episcopii și cardinalii vor fi din nou aleși (și se vor comporta) în alt mod și comunitățile teritoriale, religioase și religioase, vor trebui să inventeze noi forme de prezență și organizare.
Pentru reformarea Bisericii este necesară reformarea episcopiei. Eventual, prin dorinţa poporului. După ce în 2018, întreaga episcopie din Chile a fost suspendată din cauza protestului general al catolicilor din țară, catolicii din Spania au descoperit, din presă, că din 2016 şi până în 2019, cardinalul din Madrid și alți confrați au drenat bunurile celor 76 de fundații care deţineau patrimoniul Bisericii și, neîncrezându-se în aparatul clerical, s-au adresat magistraturii civile care, în prezent, investighează.
Papa Francisc, însă, de ce parte se află? Aparent, de cea a credincioșilor: nu a ridicat niciun deget în apărarea cardinalului și a episcopilor și, ocolind conferința nunțiaturală și episcopală spaniolă, a trimis inspectori și oficiali de la Vatican. Noutatea bergogliană a tulburărilor de astăzi este că ele se nasc și acționează în sprijinul Papei. Îl preced, iar Papa, deseori dezinformat, li se alătură. Acest lucru se întâmplă în Polonia, unde în fiecare lună cad cel puțin câteva capete de cardinali și în Țara Bascilor, unde catolicii îi acuză pe episcopii din regiune și din cauza neutralității lor față de ETA. Iar numirea afro-americanului Wilton Gregory, mai întâi în calitate de arhiepiscop de Washington (eparhia ticăloșiilor fostului cardinal McCarrick), acum membru autoritar al colegiului cardinalilor, ar fi fost posibilă oare fără revigorarea impetuoasă a afro-catolicilor cu stele și dungi?
Recomandările noastre
