La prima noastră întrunire, din 12 octombrie, după ce marcasem cu brio etapa înscrierilor, le-am spus un lucru esenţial. Revista e a voastră, deci temele despre care veţi scrie vă aparţin. Iar textele vor fi publicate fără modificări, adăugiri sau cosmetizări.

Aşadar să vă aud ideile, i-am îndemnat. Se lasă linişte în sala de festivităţi a Liceului Teoretic “Alexandru Ioan Cuza” din Capitală. Numai pentru un minut. După aceea vin, în valuri, propunerile.

Prima e legată de Cercetaşii României. A doua vizeză planurile de carieră. A treia se referă la religie. Urmează celelalte sugestii. Crucea Roşie, artele, respectul între oameni, solidaritatea, violenţa din şcoli, adolescenţi versus părinţi, adolescenţi versus profesori, hărţuirea pe net, prima dragoste şi prima despărţire, modelingul, pasiunea pentru maşini, dependenţa de jocuri, depresia, viaţa românilor plecaţi la muncă în străinătate.

Acela care scoate în evidenţă o anume problematică spune totodată că are şi cu cine să vorbească în acest sens, familie sau prieteni. Discuţia e foarte aplicată, nu se referă la ceva ce pluteşte în stratosfera zvonurilor. Îmi dau seama că sunt tot atâtea întrebări la care tinerii din faţa mea caută, dacă nu cumva au şi găsit deja, răspunsuri.

Conducerea redacţiei 

Mai departe, constituim un colectiv redacţional. Cu redactor-şef, Alexandru Pavelescu, şi doi redactori-şefi adjuncţi, Irina Bratu şi Ioana Adriana Răducanu.

Vreau să vă spun că s-au ales ei între ei fără nicio problemă. Se cunosc. Şi, în special, ştiu să aprecieze valoarea celor care şi-au demonstrat deja capacitatea de organizare.

Am fost uimit să constat că sunt, în acelaşi timp, angrenaţi în multe programe, fie de voluntariat, fie de educaţie non-formală. Au şi week-end-ul ocupat cu felurite responsabilităţi.

La 16 ani, 17 ani ori 18 ani ştiu că timpul liber reprezintă doar câteva insuliţe de linişte pe săptămână. Glumesc, râd, aleargă, visează. Dar şi muncesc. Nişte oameni în toată firea care trebuie trataţi ca atare.

Din experienţa de jurnalist

Au urmat săptămânile în care le-am spus despre jurnalism, din experienţa mea de 26 de ani. Nu din cărţi, ci din viaţă. 

Scrieţi cât mai direct, nu compuneri, ci texte pe care să le înţeleagă cititorul. “Tot timpul să vă gândiţi la cititor”, le zic.

Asta o să vă ajute şi în alte lucrări ale voastre. La examen, de pildă. Dascălii care vă corectează tezele trebuie să înţeleagă ce aţi vrut să transmiteţi.

Fără introducere? Vrea să ştie cineva cum va începe fiece material pentru viitoarea revistă. Fără!

Unii se uită oarecum neîncrezători când le zic să-şi imagineze că stau la o cafea şi povestesc unui prieten ce s-a întâmplat…

Şi încă o propunere care îi va ajuta să-şi alinieze uşor ideile. Folosiţi propoziţiile scurte.

Un alt element de care neapărat să ţină seama. Nu copiaţi. Scrieţi din propria inspiraţie, aşa cum aţi auzit de la cel cu care aţi stat de vorbă, din ce aţi simţit şi aţi văzut în locul în care aţi fost.

Le-am zis că nu există întrebări bune sau proaste. Din orice chestionar poţi afla un lucru interesant. Să-şi lase curiozitatea să debordeze.

Discutăm despre ce înseamnă numărul de semne, ca întindere a unui text. Trebuie să ne încadrăm într-un anumit număr de pagini.

Le tot amintesc de termenul-limită pentru predarea materialelor, 23 noiembrie. La care mi se răspunde că “sunt la cuptor”.

Culeseseră informaţiile. Acum le aşterneau în memoria calculatorului. “Răbdarea e o virtute!”. Cum s-ar zice, să nu-i mai bat atâta la cap.

Produsul finit

Articolele au ieşit, în sfârşit, la lumină. Unele ar putea fi definite ca un promiţător început de reportaj. Vă prezint, în continuare, titlurile şi autorii. Ca să le înţelegeţi substanţa.

“Respectul, înaintea banilor”, de Irina Bratu. “Cum să fii independent finaciar, ca adolescent”, de Alexandru Constantinescu.

“Religia, un model de viaţă. Un altfel de dialog între profesor şi elev”, de Irina Bratu. “Pe cuvânt de cercetaş”, de Mihai Gheorghe.

“Crucea Roşie Română are nevoie de voluntari”, de Alexandru Pavelescu. “Joburi din prezent şi din viitor”, de Alexandru Constantinescu.

“Viaţa unui model în devenire”, de Lelia Oana Chiţoiu. “Dialog cu propriile-mi visuri”, de Carina Olteanu.

“Pasul decisiv spre propria afacere”, de Răzvan Constantin. “Bătăile inimii se măsoară în cai putere”, de Adriana Răducanu.

“Elevi vs profesori. Câtă dreptate are, şi azi, Socrate!”, de Radu Ioan Cuzino. “Violenţa în şcoli”, de Andreea Negrescu.

“Hărţuirea pe net”, de Ana Obertinschi. “Frica de oameni”, de Carina Olteanu.

“Prima dragoste. Prima despărţire”, de Simina Bărăgan. “Dependenţa de jocuri”, de Ana Obertinschi.

“Depresia, trista experienţă a lumii în care trăim”, de Ioana Popescu. “Viaţa unor români în Marea Britanie”, de Elena Diana Mărchidanu.

“Locuri de muncă abstracte din lume”, de Ionuţ Silviu Rusu. “La pas prin Europa”, de Florentina Radu.

Concluzie

Astfel mi-a venit şi ideea titlului revistei, “Declic”. De ce tocmai acet titlu? M-au întrebat. E ceva legat, în special, de propria mea experienţă.

Am crezut, la început, că o sa-i îndrum pe aceşti elevi. La final constatând că, mai mult decât aş fi reuşit eu, ei m-au învăţat pe mine…

 

(Proiectul “Pepiniera de talente”, secţiunea Scriere Creativă – Jurnalism, susţinut de Primăria Sectorului 3)