Klaus Werner Johannis – Preşedintele României: „A fost nevoie să moară oameni ca Guvernul să demisioneze”. (Discurs din 4.11.2015).  Dar urmarea?

„Președintele Klaus Iohannis a depus vineri dimineață o coroană de flori în fața clădirii care a găzduit clubul bucureștean „Colectiv” în memoria victimelor incendiului de acum cinci ani, care a luat viața a 65 de persoane. Șeful statului a aprins și o lumânare și a păstrat câteva momente de reculegere la locul unde acum cinci ani a avut loc tragedia. (Agerpres – 30.10.2020)

Victor Viorel Ponta, premierul de atunci al României: „Demisia mea nu a rezolvat nimic. Nu ştiu cum ar fi trebuit să acţioneze atunci autorităţile, pentru că nu este specialitatea mea. Dar am încredere, ca şi acum în Raed Arafat”. (Declaraţie, 30.10.2020)

Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii în Cabinetul Ponta: "Nu avem nevoie de nimic în acest moment. Medicii noştri pot gestiona situaţia. Din Franţa şi Germania, din foarte multe părţi, am primit astfel de solicitari. (...) Momentan, noi ne descurcăm foarte bine, iar medicii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii". (Declaraţie, 1.11.2015)  "Eu, din primele ore ale accidentului am fost alături şi de domnul Lascăr şi de ceilalţi. Eu nu am spus că nu avem nevoie de ajutor”. (Declaraţie, 29.10.2020)

Gabriel Oprea, ministru de Interne, Cabinetul Ponta: „Este o mare tragedie. Este alarmă generală în Ministerul de Interne. L-am informat și pe Klaus Iohannis", (Declaraţie la faţa locului, noaptea de 30.10.2015).

Raed Arafat, şeful DSU: „Dacă aveam un copil l-aş fi dus la unul dintre spitalele din Bucureşti, pentru că nu aveam în altă parte unde să îl duc” (Declaraţie 1.11.2015).  „Nu ştiam de aceste imagini” (Declaraţie, 24.10.2019, în legătură cu imaginile care arată haosul în care s-a acţionat la „Colectiv”)

Cristina şi Gabriel Matache, părinţii Alexandrei Matache, 26 de ani, mortul cu numărul 30 în ordine cronologică, în tragedia de la „Colectiv”: „Pentru noi, timpul s-a oprit la anul 2015. Prietenele şi prietenii ei sunt acum căsătoriţi, unii au copii. Am fi vrut să fim şi noi bunici. Dar nu o să mai fim niciodată bunici, pentru că numai pe ea o aveam”.

Acum, la 5 ani de la tragedia de la „Colectiv”, personajele pe care le-am amintit, au următoarele preocupări: Klaus Iohannis, pregătirea alegerilor anticipate, în ciuda exploziei cazurilor de coronavirus.

Victor Ponta are un partid minuscul, este implicat în campania electorală şi explică cui stă să se uite în gura lui, cam cum ar trebui să se acţioneze pentru ca România să prospere, uitând să spună de ce nu a aplicat aceste înţelepciuni, când era el premier.

Gabriel Oprea nu mai este nimic în politică, deşi mai scoate capul, când simte miros de ciolan.

Nicolae Bănicioiu se pregăteşte de alegeri şi, aşa cum am arătat, minte cu neruşinare.

Raed Arafat este tot în funcţie şi gestionează tot cu atâta competenţă cum a făcut-o şi la „Colectiv”, explozia cazurilor de coronavirus în România.

Mama a ornat coliva cu fluturaşi, inimioare şi floricele 

Cristina şi Gabriel Matache au avut alt program.  S-au dus vineri la serviciu, aşa cum fac în fiecare zi. Doar că în vinerea asta, Cristina a plecat ceva mai devreme, pe la ora 3 şi a făcut mai multe cumpărături. A târguit cam tot ce-i plăcea Alexandrei. După trei ore a ajuns acasă cu sacoşele şi, după ce şi-a tras sufletul, a scris pomelnicul. Sâmbătă, Cristina şi Gabriel Matache s-au trezit la cinci dimineaţa şi au pus la fiert grâul pentru colivă. Apoi Cristina a ornat coliva cu fluturaşi, inimioare şi floricele de culoare roz, mov şi galben. Alexandrei îi plăceau culorile roz, mov şi galben. După care au desfăcut târguielile şi s-au apucat să facă pachete, pe care să le împartă de pomană. Au pus în ele: Salam de Sibiu, pentru cu Alexandrei îi plăcea Salamul de Sibiu, brânză „Kiri-kiri”, pentru că Alexandra adora brânza „kiri-kiri”, câte o cutie de bere „Radler”, pentru că Alexandrei îi plăcea berea „Radler”, o cutie cu pateu de raţă, pentru că Alexandrei îi plăcea pateul de raţă, câteva banane, pentru că Alexandrei îi plăceau bananele, câteva dulciuri „Kinder bueno”, pentru că Alexandrei îi plăceau dulciurile „kinder-bueno”. Cu pachetele acestea şi cu coliva au plecat la cimitirul Ghencea – Metalurgiei, acolo unde este îngropată Alexandra. „Avem noi acolo un preot, care este şi duhovnicul meu – ne-a declarat Cristina - şi care o ştia pe Alexandra de când era mică.”

S-a ţinut slujba de pomenire. După care au împărţit coliva şi pachetele. După care au plecat spre casă. Pe drum, Cristina şi-a amintit de fetiţa ei: „O simt în continuare foarte prezentă. Eu ţin legătura cu ea prin scris. Îi scriu mereu. Am umplut câteva caiete. Nu sunt pentru publicat. Îi povestesc ce mai este pe aici, pe pământ. Nu i-am spus niciodată ce mai fac cei din vina cărora a murit. De multe ori o visez. Ultima oară, ieri noapte, era de mână cu bunica ei, cea care a crescut-o. Am chemat-o să vină cu mine. Şi-a luat bunica de mână şi mi-a spus că nu poate. Că trebuie să rămână cu bunica. Mai ales în primul an de zile, o simţeam efectiv în casă. Dormitorul nostru era la etaj, lângă al ei. Când mergeam la baie, treceam prin faţa uşii ei. Nu am suportat şi ne-am mutat să dormim la parter. Dar în câteva rânduri, am simţit la etaj miros de ţigară. Iar ea era singura din familie care fuma. Când am făcut parastasul de 40 de zile, am visat-o din nou. Atunci a vorbit cu mine. Era fericită. Mi-a spus: „Mami, să ştii că Dumnezeu există şi este aici, cu mine”. De altfel, ori de câte ori o visez, îmi apare fericită şi îmbrăcată într-o lumină puternică şi albă. Gabi s-a schimbat de atunci. Dărâmă şi apoi construieşte. A amenajat dormitorul de la parter. A dărâmat gardul şi a făcut altul din piatră. Aşa suferă el. Anul acesta, nu ne-a mai căutat nimeni, nici de la presă, să ne ia interviu, nici altcineva.”

În jurul orelor 13, Cristina şi Gabriel Matache au ajuns înapoi, acasă. „Şi ne uităm unul la altul, că Alex nu mai este.”

Aşa au petrecut Sâmbăta Morţilor şi comemorarea a cinci ani de la tragedia de la „Colectiv”, Cristina şi Gabriel Matache, părinţii Alexandrei Matache, moartă la vârsta de 26 de ani în incendiul de care nu este nimeni vinovat.

Nu mi-au spus nimic nici despre alegerile locale, nici despre cum se pregătesc de cele parlamentare. Se miră doar că unele figuri sinistre de atunci, se sfâşie între ele ca să apuce un loc cât mai sus pe liste.