Marţi, 17 ianuarie, Emmanuel Macron a stat de vorbă cu 10 editorialişti importanţi de pe scena mediatică franceză cu ocazia unui prânz secret, pentru a-și promova reforma pensiilor.
Reforma pensiilor propusă de guvernul francez face să curgă multă cerneală de celalată parte a graniţei belgiene. Nu fără motiv, executivul framcez intenţionează, printre altele, să crească vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani până în 2030.
În vreme ce peste un milion de persoane au manifestat în stradă joi, 19 ianuarie, Palatul Élysé a organizat, se pare, un prânz cu două zile mai devreme între Preşedintele Republicii şi reprezentanţii principalelor redacţii franceze, pentru "a răspândi cuvinte bune", pe tema reformei sale, scrie lalibre.be.
Informaţia a fost dezvăluită de jurnalista Eve Roger în emisiunea "C médiatique" pe France 5. Ea descrie "o întâlnire discretă. Sunt acolo Guillaume Tabard (Le Figaro), Dominique Seux (France Inter, Les Echos), Françoise Fressoz (Le Monde), Nathalie Saint-Cricq (France Télévisions)… Obiectivul Palatului Élysé este ca Emmanuel Macron să răspândească vorbe bune, să dea el însuşi elememnte de limbaj celor zece cei mai influenţi jurnalişti din presa pariziană, pentru ca cuvântul prezidemţial să se răspândească în rândurile opiniei publice şi, de ce nu, s-o influenţeze".
Jurnaliştii nu pot dezvălui că l-au întâlnit pe Emmanuel Macron
Condiţia pentru ca acest prânz secret să aibă loc a fost fixată de la început de către Emmanuel Macron: jurnaliştii nu pot dezvălui că l-au întâlnit, nici să-l citeze în media, explică Eve Roger. Asta nu a fost suficient, de vreme ce existenţa acestui prânz va fi dezvăluită câteva zile mai târziu pe un canal de televiziune al serviciului public.
Polemnica nu a intârziat să izbucnească în Franţa. Edwy Plenel, celebrul director al site-ului de investigaţii Mediapart, descrie un "jurnalism de guvern". Şi nu fără motiv, toţi editorialiştii invitaţi la acest prânz au acceptat invitaţia şi, mai mult, au preluat elemente din limbajul lui Emmanuel Macron în media în zilele următoare.
Eve Roger citează drept exemplu formula potrivit căreia Preşedintele francez ar refuza "victoria iresponsabilităţii", o construcţie de frază savant folosită la acest prânz de şeful executivului francez pentru a-i decredibiliza pe opozanţii la reforma sa a pensiilor. (Rador)