La 5 minute de calificare! Apogeu și dramă pentru Generația de Aur - 1994, San Francisco

La 5 minute de calificare! Apogeu și dramă pentru Generația de Aur - 10 iulie 1994, San Francisco. Dramaticul meci cu Suedia din sferturile de finală ale Mondialului american.

România trecuse la Pasadena, pe 3 iulie 1994, de Argentina lui Batistuta și a legendelor argentiniene contemporane cu Diego Armando Maradona care fusese eliminat din competiție pentru că recidivase cu dopajul.

Generația de Aur în „orașul aurului” - San Francisco (Stanford)

Stadionul din Stanford, orașul academic al Californiei era arhiplin. Au fost 83 500 spectatori . România întâlnea mult mai atletica naționașă a Suediei. Sorții ne păreau favorabili. În acea zi, la 12.30, după amiază, ora Californiei, ora 22.30 la București, avea loc sfertul de finală care avea să fie apogeul fotbalistic dar și coșmarul Generației de Aur. Temperatura la nivelul gazonului era de 44 grade Celsius, deci de cod roșu astăzi. Noi, teoretic, balcanici eram mai avantajați față de adversarii nordici pentru care, 25 de grade vara reprezintă caniculă,

România a dominat la nivel tehnic, la posesia balonului, la fazele de poartă, la driblinguri, unele pur și simplu ținând asistența cu răsuflarea tăiată.  Totuși, la duelurile 1-1, suedezii mai atletici, mai înalți, mai tineri au avut mai mult succes. România avea jucătorii formați după momentul Italia 1990, cu o medie de vârstă mai ridicată, Erau deja rodați la echipe de club de top din Europa, trecuseră peste eșecul calificării la Euro 1992,  se calificaseră după un meci de infarct cu Țara Galilor, apoi la Mondialul american câștigaseră grupa cu două victorii și o înfrângere. În optimi, reîntâlniseră Argentina pe care o eliminaseră cu 3-2, prin genialul joc al lui Ilie Dumitrescu, ajutat și de Hagi.

Generația de Aur a rezistat eroic. Golurile au venit spre finalul partidei și în prelungiri

România a intrat în arenă cu următoarea echipă antrenată de „Generalul” Iordănescu: Prunea în poartă - în timp ce apărarea era asigurată de D. Petrescu, Prodan, Belodedici, G. Popescu, Selymes,  Lupescu , la mijloc. Munteanu ( schimbat în minutul 82 de Panduru), Hagi, I. Dumitrescu, iar  Răducioiu era vîrf de atac.

Thomas Svensson, antrenorul Suediei optase pentru o formulă clasică: portar Ravelli , fundași Ljung, P. Andersson, Bjorklund (înlocuit ăn minutul 84 de  Kamark), Nilsson, la mijloc Brolin, Mild, Schwarz, Ingesson, în atac K. Andersson, Dahlin ( schimbat în minutul 107  cuH. Larsson),

Brolin a deschis scorul în minutul 78, Răducioiu a egalat în minutul 88, meciul ajungând în prelungiri. Același Răducioiu înscria în minutul 101 și părea că România ar putea ajunge în semifinale, adică în careul de ași al Mondialului american.  Dar, în miutul 115, deși aveau un om mai puțin pe teren, Schwarz fiind eliminat în minutul 102, K.Andersson egalează și meciul se îndreaptă spre loviturile de la 11 m. România mai fusese eliminată și în Italia 1990 la penalty-uri de către Irlanda de Nord.

Drama penalty-urilor. Dan Petrescu și Belodedici au ratat pentru România

La prima serie, suedezii au ratat prin Mild, Răducioiu a reușit. El era eroul României, cu trei reușite în acel meci. Au urmat reușitele lui K.Andersson (al doilea gol în acel meci) și Hagi.  A mai urmat o serie în care atât Brolin, erou al suedezilor în acel meci (al doilea gol) cât și Ionuț Lupescu au reușit să marcheze.

A urmat prima greșeală a românilor. După reușita lui Ingesson, Dan Petrescu a ratat. era egalitate la penalty-uri în acel moment. A mai urmat o serie reușită atât de suedezi prin Nilsson cât și de români prin Ilie Dumitrescu. La ultima serie, H. Larsson a marcat iar Miodrag Belodedici a ratat iar România a pierdut sferturile de finală.

Revăd în minte o națională a României prăbușită pe gazon. Erau lacrimi, era durere, Anghel Iordănescu albise dintr-o dată, Suedezii au salutat publicul s-au îmbrățișat, Era victoria lor,  Suedia, Bulgaria, Brazilia și Italia erau în careul de ași. România pleca acasă după ce ajunsese practic a cincea echipă de fotbal a lumii,

Sursa foto: Wikipedia