Kovesi își poate repera onoarea la CEDO și din dosul gratiilor. Editorial de Mirel Curea
- Mirel Curea
- 31 ianuarie 2019, 20:05
Ca tot cetățeanul român cu obrazul terfelit și cu viitorul distrus de instituțiile statului ostile, la sfârșitul anului trecut, Laura Codruța Kovesi a depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ca orice torționar cinstit, care a umplut pușcăriile cu cohorte de cetățeni doar pentru că stăteau în calea Statului Paralel, a ei și a acolitului ei, generalul SRI Florian Coldea, fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție arăta în plângere că i-au fost încălcate o serie de drepturi în momentul în care a fost revocată din funcția de procurorșef al DNA, în urma unei decizii a Curții Constituționale din mai 2018. Drept urmare, plângerea a fost înregistrată, așa cum se înregistrează orice document intrat oficial într-o instituție, ceea ce nu înseamnă deloc că fosta șefă a DNA „a repurtat o victorie de răsunet la CEDO”, așa cum ne-au anunțat deontologii, adică tablagii, SRI cu detașare în Media.
Fără discuții, Kovesi are tot dreptul să se adreseze oricărei instanțe din lumea asta, la fel cum un pedofil care își ispășește pedeapsa într-un penitenciar are dreptul să fie la adăpost de orice altă pedepsă în afara celei pronunțate de instanță. Altfel, care ar mai fi diferența dintre călăi și victimele lor, care ar mai fi diferența dintre Laura Codruța Kovesi și oamenii deștepți, cu carte, bunsimț, cinste și educație? Niciuna! Trebuie să se bucure de toate drepturile prevăzute în Constituția țării, așa cum victimele ei nu s-au putut bucura. Sunt sigur că va veni vremea când va fi arestată, judecată și condamnată, momente în care îmi doresc să fie tratată exemplar, ocazie în care ea să înțeleagă practic - sunt sigur că îi lipsește capacitatea de a înțelege ceva și la nivel teoretic, la modul abstract - dimensiunea crimelor care au fost comise sub oblăduirea ei, profunzimea tragediilor pe care le-a provocat. Laura Codruța Kovesi ar fi putut avea deja această revelație, dacă în România ar există Justiție, adică exact ceea ce președintele unei părți a românilor de pe Facebook spune că am avea și că este în pericol să dispară! Ar fi fost suficientă o singură speță, pentru ca fosta șefă a DNA să ajungă în dosul gratiilor în baza unui dosar clar, a unor probe deja publice, limpezi ca lumina zilei. Acelea făcute publice de Sebastian Ghiță, cu privire la manopera pusă la cale de cuplul Coldea-Kovesi pentru înlăturarea lui Sorin Ovidiu Vîntu de la Realitatea TV, prin arestare, în scopul preluării postului. Să ne reamintim!
Așa cum am arătat imediat după dezvăluirile lui Sebastian Ghiță, totul a început cu plasarea sa lângă Vîntu, ca finanțator al postului de televiziune Realitatea TV, la propunerea Laurei Codruța Kovesi. Al doilea pas a fost determinarea lui Sebastian Ghiță, tot de către Kovesi, de a construi toate aparențele necesare, în măsură de a-l pune pe Sorin Ovidiu Vîntu într-o postură de infractor care să justifice arestarea și condamnarea sa. Ghiță a acceptat să-l înfunde pe Vîntu, doar pentru că „nu dorea să-și strice prietenia” cu Kovesi. Drept pentru care, potrivit dezvăluirilor de atunci, șefa DNA l-a pilotat cu mare grijă în sensul în care să-l poată înfunda pe Vîntu cu un dosar de amenințare și șantaj: „Doamna Kovesi mi-a sugerat și explicat cum să vin cu astfel de denunțuri și informații pe care dânsa să le interpreteze, dorind să facă un dosar de renume care să o împingă spre vârful Ministerului Public, să preia conducerea DNA și să își consolideze cariera”.
După dăscălirea în mai multe mesaje scrise, nu le mai reluăm, cu privire la modul în care să-l agațe pe Vîntu, într-un mail, Laura Codruța Kovesi și consiliera ei, Dana Tițian, l-au instruit pe Sebastian Ghiță și cu privire la prefabricarea probelor care să susțină „temerea”, element fără de care acuzarea lui Vîntu nu ar fi stat în picioare: „Ne trebuie ceva convingător, că amenințarea te-a făcut să cedezi, să dai suma solicitată”. Laura Codruța Kovesi i-a cerut repetat, în scris, lui Sebastian Ghiță, confecționarea unor probe în măsură să susțină starea de „temere” în instanța care urma să-l condamne pe Vîntu: „Vine și îmi spune negru pe alb că dorește mai mult, că vrea un contract să se vadă că familia mea e amenințată, sau un supliment de contract la contractul de pază să justifice de ce am făcut plângerea.” Ghiță a satisfăcut de îndată solicitarea șefei DNA, aceea de a-i furniza un contract din care să se vadă că familia ploieșteanului este amenințată. Mai exact, Ghiță a semnat un supliment de contract la contractul de pază, în măsură să justifice plângerea pentru șantaj și amenințare. Astfel, în baza acestui trucaj, procurorii Marius Iacob și Remus Budăi au putut consemna în rechizitoriu „temerea”, în vederea edificării judecătorilor și condamnării lui Vîntu: „Sub aspect subiectiv, atitudinea ulterioară a părții vătămate confirmă temerea care i-a fost creată. Astfel, după întâlnirea din 02.04.2011 partea vătămată a sesizat la 03.04.2011 organele de urmărire penală, iar la data de 04.04.2011 (prima zi lucrătoare) a solicitat instituirea pazei la locuința personală, de către o societate specializată”.
Așa cum subliniam la vremea dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță, pentru ca Vîntu să poată fi condamnat, șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, i-a spus lui Ghiță în scris că „vrea un contract să se vadă că familia mea e amenințată, sau un supliment de contract la contractul de pază să justifice de ce am făcut plângere”. Ghiță s-a executat, a încheiat rapid un contract cu o firmă de pază, iar procurorul Marius Iacob, la primire, a invocat în rechizitoriu ca argument în măsură să susțină temerea și să determine condamnarea, faptul că partea vătămată, adică Sebastian Ghiță, a solicitat imediat după amenințare „instituirea pazei la locuința personală”.
Ne-am reamintit? Poate că își reamintește și Parchetul General. În fond, „Kovesi vs. România” se poate judeca la CEDO și cu fosta șefă a DNA acolo unde îi este locul, între coperțile unui dosar penal. Inspirată de Caragiale, fosta șefă a Noului Gestapo ar putea foarte bine, chiar și din dosul gratiilor, să se adreseze instanței europene cu întrebarea care o frământă: „Domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?”