International
Kosovo își începe lungul drum către aderarea la UE. Ce obstacole trebuie să depășească
UE. Sursa foto: Arhiva EVZ Procesul va trebui să depășească câteva obstacole: micuța țară balcanică, încă în conflict teritorial cu Serbia, nu este încă recunoscută de cinci state membre.
Liderii kosovari vorbesc despre o „zi istorică”. Joi, 15 decembrie, acest mic stat balcanic cu puțin sub 2 milioane de locuitori și-a depus oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană. De la Praga, capitala Republicii Cehe, care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului European, premierul Albin Kurti a salutat, în depunerea scrisorii de candidatură, „o zi istorică pentru poporul kosovar și o zi extraordinară pentru democrația în Europa”.
În timp ce Bosnia-Herțegovina și-a obținut oficial statutul de țară candidată la UE la Consiliul European de la Bruxelles de joi, Kosovo este ultimul stat balcanic care și-a depus cererea de aderare, un proces care se profilează a fi lung și incert. Celelalte cinci țări din regiune – Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord, Albania, Bosnia și Herțegovina – care au precedat-o se mișcă încet de ani de zile, din cauza lipsei de voință politică reală, atât local, cât și la nivel de UE, scrie lemonde.fr.
La Praga, Kurti s-a referit la o perioadă de „nouă ani” pentru a obține această calitate de membru. „Este un proces pe termen lung”, a mai recunoscut președintele kosovar Vjosa Osmani. „Dar ne vom face treaba”, a promis ea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cu toate acestea, dosarul de apartenență kosovar este și mai complicat decât cel al vecinilor săi, din cauza disputei teritoriale nerezolvate cu Serbia. Belgradul încă nu recunoaște independența fostei sale regiuni cu majoritate albaneză, proclamată unilateral în 2008, și menține o formă de conflict latent în nordul Kosovo, în jurul municipiului Mitrovica, populat în principal de sârbi care nu doresc să aparțină de Pristina.
În ultimele luni, acest conflict înghețat a redevenit tensionat când premierul Kurti, un naționalist de stânga, a insistat în a stabili suveranitatea guvernului său pe acest teritoriu de nord. Pentru diplomații europeni, este imposibil să se prevadă apartenența până la rezolvarea acestui conflict. În plus, cinci țări UE (Cipru, Spania, Grecia, România și Slovacia) încă nu recunosc independența Kosovo, fapt care îi blochează și procesul de aderare la Națiunile Unite.
Nevoia de „reforme profunde”
Reticența acestor țări se explică adesea prin prezența pe propriul teritoriu a minorităților cu tendințe separatiste și probabil că aceste capitale nu se vor răzgândi atâta timp cât nu va exista o normalizare a relațiilor dintre Belgrad și Pristina. Un proiect de acord a fost cu siguranță propus de Franța și Germania în septembrie, dar rezultatul său este încă foarte incert.
Acest blocaj face imposibil din punct de vedere juridic preluarea cererii Kosovo de către Consiliul european (organul care reunește statele membre) pentru a o trimite Comisiei Europene, primul pas legal în procesarea unei cereri de aderare. „Nu cred că minoritatea statelor membre UE care încă nu recunosc Kosovo va fi împotriva aderării noastre la familia europeană”, a spus Kurti. La Bruxelles, „aderarea Kosovo va fi cu siguranță studiată, dar nu este chiar o prioritate”, precizează un diplomat european.
Înainte de aderare, țara va trebui să lupte împotriva corupției, principalul flagel al acestui tânăr stat, care se confruntă cu un șomaj endemic. „Progresul va depinde de angajamentul nostru de a realiza reforme profunde pentru promovarea democrației, a statului de drept și a dezvoltării economice”, a recunoscut Kurti, ales cu mare majoritate la începutul lui 2021 cu promisiunea că va reforma sistemul judiciar, dar până acum reformele trenează. În drum spre UE, totuși, Kosovo a obținut și o victorie diplomatică majoră pe un subiect crucial pentru populația sa, prin oficializarea, miercuri, 14 decembrie, a unui acord între Parlamentul European și Consiliu care să le permită kosovarilor să călătorească fără viză în spațiul Schengen din 2024.
Kosovarii erau ultimii europeni (cu excepția rușilor și belarușilor) care erau nevoiți să recurgă la o procedură umilitoare pentru a putea călători în Europa. (Rador)
Recomandările noastre
