Klaus Iohannis a obținut o victorie importantă la CCR, după ce a contestat legea privind regimul armelor și munițiilor.
Curtea ConstituționalăPreședintele Klaus Iohannis a contestat în fața Curții Constituționale legea referitoare la regimul armelor și munițiilor. Judecătorii CCR au acceptat excepția de neconstituționalitate ridicată de președinte, iar unul dintre punctele esențiale este legat de faptul că CSAT-ul are rolul principal în reglementarea domeniului armelor și munițiilor.
Ce a solicitat Klaus Iohannis
Klaus Iohannis afirmă că, în procesul legislativ, initiatorul nu a respectat obligația legală conform căreia Consiliul Suprem de Apărare a Țării trebuie să avizeze proiectele de acte normative inițiate sau emise de Guvern în ceea ce privește securitatea națională.
„Solicităm Curţii să constate că legea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii şi ale art. 119 referitoare la rolul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”, se arată în sesizarea lui Klaus Iohannis.
Ce a decis Curtea Constituțională
”Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.14 alin.(1) lit.d) și art.57 alin.(4) lit.b) din Legea nr,295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt neconstituționale.
În esență, în urma efectuării testului de proporționalitate cu privire la măsura restrângerii exercițiului dreptului de port armă, ca efect al punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva oricărei persoane acuzate că a săvârșit o infracțiune cu intenție, Curtea a constatat că această măsură nu întrunește condiția caracterului proporțional, fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, ceea ce încalcă prevederile constituționale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Curtea a reținut că neacordarea/retragerea autorizației de port armă atunci când există temeiuri pentru a aprecia că activitatea ilicită a persoanei ar periclita securitatea persoanelor din preajma sa trebuie să se supună unor condiții care să asigure că această măsură nu are un caracter arbitrar.
În măsura în care legea prevede sancțiunea administrativă a neacordării/retragerii autorizației de port armă în vederea asigurării securității fizice a persoanelor cu care intră în contact inculpatul, o astfel de măsură trebuie însoțită de garanția unei decizii obiective şi temeinic fundamentate din partea autorității administrative. Or, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să atragă sancțiunea administrativă lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea nediferențiată a sancțiunii.
Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația, pe de o parte, de a reglementa un text de lege cu un conținut normativ care să-i asigure efectivitate, proporționalitate și caracter disuasiv şi, pe de altă parte, de a stabili un cadru legislativ stabil și coerent cu privire la condițiile concrete în care intervine autorizarea/suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale, în acord cu prevederile art.1 alin.(5) din Constituție.
Curtea Constitutionala
Decizia CCR, în favoarea lui Klaus Iohannis
- Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal” din cuprinsul art.8 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.74/2013 este neconstituțională în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit art.8 alin.(3) din același act normativ, precum și în ceea ce privește „explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f)” din același act normativ.
Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare: „(4) Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală: procesul-verbal sau actul de control încheiat potrivit prevederilor alin.(3), documentele ridicate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.d) şi explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f), precum şi alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal.”
În esență, Curtea a constatat că dispozițiile art.8 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.74/2013, cât privește sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal” - în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit art.8 alin.(3) din ordonanță, precum și în ceea ce privește „explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f)” din ordonanță, nu se coroborează cu Codul de procedură penală şi nu îndeplinesc, astfel, exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, contrar art.1 alin.(5) din Constituție.
Curtea a constat că este încălcat şi dreptul la un proces echitabil
Totodată, în lipsa unui cadru legislativ clar şi coerent în materia mijloacelor de probă în domeniul fiscal, cu respectarea principiului unicităţii reglementării în materie, Curtea a constat că este încălcat şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.21 alin.(3) din Constituţie.
În măsura în care o garanţie esenţială a sistemului de obţinere a probelor - obţinerea acestora prin mijloace de probă întocmite după începerea procesului penal - cuprinsă în Codul de procedură penală este încălcată chiar de legiuitor printr-o reglementare legală cu dispoziţii procedural penale, înseamnă că ea devine inaplicabilă în privinţa persoanelor implicate în raporturi de drept fiscal, care nu mai beneficiază de această garanţie procesual penală, ceea ce conduce la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a acestor persoane în raport persoanele cărora le este aplicabil cadrul general în materia mijloacelor de probă.
De asemenea, ca o consecinţă a încălcării principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut şi afectarea prevederilor constituţionale ale art.24 alin.(1) şi ale art.124 alin.(2).
Deciziile sunt definitive
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.