Nici temutul KGB nu mai este ce a fost odată, când călărea pe toată lumea aflată în blocul socialist şi nu mişca nimeni în front în spatele Cortinei de Fier. În privinţa României cel puţin, de când cu războiul din Ucraina, şi-a luat o ţeapă uriaşă, dând nişte date care nu au legătură cu realitatea.

Pe data de 23 decembrie anul trecut, Șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, Valeri Gherasimov, unul dintre cei mai influenţă militari din ţara vecină şi fostă prietenă, a afirmat într-un discurs oficial, ţinut la Moscova în faţa ataşaţilor militari ai unor state străine că: „Cele mai mari cantități de armament au fost livrate Ucrainei de SUA, Marea Britanie, Polonia și România”. 

Cu alte cuvinte, ţara noastră se află pe locul patru în topul ţărilor care vând armament Ucrainei, ca să ţină piept ruşilor. Desigur că afirmaţia nu a fost făcută aiurea, ci pe baza unor informaţii ale serviciilor secrete ruseşti. Măgulitoare afirmaţie, de ce să nu recunoaştem, pentru că asta ar însemna că producem în România armament performant, deşi noi ştiam că s-a ales praful de cam toată industria de armament. Nici măcar praf de puşcă nu mai produceam, la Nitramonia Făgăraş. 

Un mic semnal ne-a gâdilat totuşi orgoliul de producători de armament în 8 august 2022, când pe reţelele de socializare au apărut imagini cu soldaţi ucraineni care primeau obuze fabricate de ROMARM în 2022. Deci, industria noastră de apărare nu era aşa de prăbuşită la pământ, cum o credeam noi. Orgoliul însă ne-a fost repede potolit chiar de către Gabriel Ţuţu, directorul general al Romarm, care a declarat pentru ziarul BURSA: "Obuzele respective nu sunt de la noi. Nu au fost fabricate de noi; codul inscripţionat pe ele nu corespunde produselor noastre. Nu am primit nicio solicitare de export în Ucraina şi nu am livrat niciun produs militar în ţara respectivă".

Aşa că rămânem tot la pământ cu industria de armament, la fel cum am rămas şi cu MIG-urile, care, vorba unui fost ministru al Apărării: „MIG-uri avem, MIG-uri cad”. De altfel, MIG-urile 21 Lancer care nu s-au prăbuşit, se pare că sunt singurele arme, kamikaze altminteri, dacă ţinem seama de istoricul prăbuşirii lor în România, pe care pe vremea ministrului Vasile Dâncu am vrut să le oferim Ucrainei, că noi le scosesem din uz, ţinând totuşi la viaţa piloţilor noştri.

Şi totuşi, de ce această afirmaţie a temutului general Gherasimov? Pe ce s-a bazat el când a făcut-o? Desigur, aşa cum am mai spus, pe informaţii de la serviciile secrete.

Ce-i drept, în România există o fabrică de armament funcţională. Aceea de la Plopeni, specializată în producţia de muniţie de diferite calibre, care are şi o perspectivă minunată, de colaborare cu o firmă germană din domeniu. Poate la ea să se fi gândit KGB-ul, ori GRU, când i-a furnizat lui Gherasimov informaţia că suntem pe locul patru la livrat armament în Ucraina.

Uzina funcţionează din plin, mai ales de când la conducerea ei au venit doi oameni extrem de competenţi, cu mare experienţă în domeniul industriei de apărare.

Primul dintre ei este chiar  directorul general Viorel Stelian Popa, omul care a fost prins pe pieptul fabricii de armament ca un mărţişor, fix pe 1 martie anul trecut. Dacă vom privi CV-ul domnului director, vom observa că a ocupat diferite funcţii de răspundere în administraţia centrală şi locală. Spre exemplu, a fost director adjunct la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane. Asta are, desigur, legătură cu producţia de armament, pentru că unde sunt arme, sunt şi morţi. Iar morţii au nevoie de cimitire bine administrate.

Ce credem însă că a năucit cu adevărat KGB-ul şi GRU-ul este faptul că la Plopeni, cu siguranţă se produc arme cu totul nemaivăzute până acum într-un război convenţional. În CV-ul domnului director general stă scris că a mai fost şi director administrativ la Circul Globus București. Aşa că în scurt timp, s-ar putea să vedem ieşind pe poarta fabricii de armament din Plopeni, clovni care în loc să bea o găleată de apă pe care să o scoată apoi pe urechi, vor trage o duşcă de TNT şi apoi vor scoate gloanţe pe urechi. Sau urşi care, în loc să arunce o minge către dresor, să se specializeze şi să arunce cu grenade în adversari. Sau, cine ştie, nişte zburători la trapez, care în loc să evolueze sub cupola circului, să zboare din creangă în creangă pe câmpul de luptă, în chip de drone. Sau o girafă care să fie dresată pentru a fi folosită pe post de radar, că vede de sus. Ca să nu mai vorbim de leul care poate fi dresat pentru diversiune. Să ragă noaptea, astfel încât ruşii să creadă că au greşit drumul. În loc de Ucraina, spre care plecaseră, au nimerit prin Africa.

Dar domnul Viorel Stelian Popa, mai are şi alte calităţi. Într-un interviu acordat în 2015 ziarului „Viaţa liberă” din Galaţi, afirmă că a înfiinţat şi o biserică în Spania. Normal. Trinitatea: armament, biserică, cimitir. 

Conform propriilor afirmaţii, domnul Viorel Stelian Popa vorbeşte engleză și spaniolă la nivel de ”utilizator elementar”. Para ver qué suerte tienen los competentes en la vida, baby! Feliz Año Nuevo!

Nici directorul comercial, Marian Bratu, de la U.M. Plopeni, nu este mai prejos în ceea ce priveşte competenţele în materie de armament. În data de 27 decembrie 2022,  el a fost trimis în judecată de DNA pentru trafic de influență, se arată într-un comunicat oficial al instituţiei. Procurorii DNA susțin că în aprilie 2022, Bratu ar fi primit de la un om de afaceri 8.500 euro, 7.000 lei și 13 miei de Paște pentru a aproba plățile către firma acestuia, cu care Uzina Plopeni avea contract de curățenie.

Vă daţi seama că se naşte o nouă armă la Plopeni: gunoiul! Combatanţii de pe front nu dau şpagă miei, atunci nu le mai ridică nimeni gunoiul, care va deveni adevărate baricade în care se vor împormoli maşinile de luptă.

Gherasimov o fi ştiut toate astea, când a afirmat că suntem al patrulea livrator de armament către Ucraina?