EVZ vă propune un serial exclusiv de interviuri cu jucătorii care ne-au îngropat cele mai frumoase vise. Azi vă reîntâlniţi cu cel care ne-a interzis semifinala cu Brazilia

Kennet Andersson a fost "călăul" României la Cupa Mondială din 1994. Atacantul suedez şi-a amintit, pentru Evenimentul zilei, ce a simţit în ziua în care drumul său şi cel al naţionalei României s-au intersectat.

În următoarele săptămâni, în fiecare luni, EVZ vă va face cunoştiinţă în cadrul serialului "Călăii fotbalului românesc" cu jucătorii care ne-au răpit cele mai frumoase vise.

Protagonistul primului episod este Kennet Andersson, longilinul atacant suedez care a provocat coşmaruri unei ţări întregi în vara anului 1994. Se întâmpla în Statele Unite, unde România a fost la cinci minute de o semifinală la Cupa Mondială. Chiar şi acum, după 17 ani, menţionarea numelui atacantului suedez încă stârneşte dureri de cap în România. Echipa naţională n-a mai ajuns niciodată la un asemenea nivel după acel meci de la San Francisco pierdut la loviturile de departajare de tricolori.

Fostul golgheter are o firmă de coaching şi psihologie

Astăzi, Kennet Andersson, care s-a retras din fotbal în urmă cu aproape un deceniu, are o firmă de consultanţă psihologică şi oferă sfaturi persoanelor cu probleme. Fostul atacant a spus nu unei cariere de antrenor pentru a petrece mai mult cu familia. În timpul liber, el îşi antrenează fiica - jucătoare de fotbal - în meciurile pe care aceasta le dispută pentru o echipă din Suedia. Contactat telefonic de EVZ, omul care a marcat 31 de goluri pentru naţionala scandinavă, ne-a spus că reuşita sa în poarta lui Florin Prunea, ghinionistul portar al tricolorilor în acel sfert de finală, i-a definit cariera.

Peste o săptămână, în EVZ, vă aşteaptă un alt interviu cu un fotbalist care a marcat golul vieţii sale în poarta echipei naţionale a României.

INTERVIU

"În timp ce mingea se apropia, mă întrebam unde e portarul"

EVZ: Kennet, eşti autorul celui mai dureros gol primit vreodată de România. Ce amintiri ai de la acel meci jucat în SUA? Kennet Andersson: Îmi aduc aminte că era teribil de cald. Cred că erau aproape 50 de grade Celsius. Am avut probleme tot meciul cu căldura. Mi se părea că arde tricoul pe mine. De asemenea, când eram la încălzire (n.r. - râde de jocul de cuvinte involuntar. În engleză încălzire se traduce prin "warm up"), mai mulţi spectatori au avut nevoie de îngrijiri medicale. Să fiu sincer, în timpul meciului cred că aş fi avut şi eu nevoie puţin de medici. Şi românii, şi suedezii au alergat ca nebunii în acel joc, pe căldura aceea. Şi noi, şi voi jucam în sferturile de finală deşi nimeni nu ne dădea prea multe şanse înainte. Ambele echipe erau surprize ale turneului, însă echipe extrem de bune. Îi ştiam pe români. Jucasem un amical cu ei înaintea turneului. A ieşit şi un meci încins.

Momentul decisiv al meciului a fost golul marcat chiar de tine în ultimele minute ale prelungirilor... Îmi aduc aminte bine golul acela. Era 2-1 pentru România, iar noi jucam cu un om mai puţin, după eliminarea lui Schwartz. Mai mult, Dhalin era accidentat. Am deschis scorul, însă voi ne-aţi egalat şi apoi ne-aţi mai dat un gol. Singura strategie pe care o mai aveam erau mingile lungi. Eu eram mereu ţinta acestor baloane. La începutul fazei golului am crezut că pasa e prea lungă şi că nu am să o ajung. Am alergat repede, însă. Apoi, m-am gândit că o să fiu luat în primire de un fundaş. În timp ce mingea se apropia tot mai tare, ţin minte că mă întrebam unde e portarul. Când mi-am dat seama că am cale liberă spre gol, nu am ezitat niciun moment şi am înscris.

"Nu am să uit niciodată Steaua din ’89 şi fanii români"

Este golul cu România cel mai important din cariera ta? Da. Pot spune asta. E cu siguranţă golul marcat de mine despre care s-a vorbit cel mai mult şi care îmi defineşte cariera.

Aveai un fel aparte de a-ţi sărbători golurile. Un gest cu mâinile. Avea o însemnătate? Da. Eu mereu am fost un fan al fotbalului australian. Gestul acela este făcut de arbitrii acestui sport după ce se înscrie un gol. Mi-a plăcut şi a fost multă vreme felul meu preferat de a mă bucura.

Înainte ai jucat şi în "dubla" Steaua Bucureşti - IFK Göteborg, din Cupa Campionilor, în 1989. Îţi mai aminteşti acele partide? Au fost primele mele meciuri în cupele europene. Eram tânăr, foarte tânăr. Îmi amintesc că am câştigat cu 1-0 la noi acasă. A marcat Ingesson. Eram atât de fericit, sigur de calificare! Au încercat mai mulţi să ne spună că nu o să ne fie uşor la Bucureşti. Că Steaua e o echipă tare. Că are un public fantastic, care va cânta tot meciul. În România, totul părea în regulă. Oameni liniştiţi. Am ieşit la încălzire. Ţin minte că vorbeam cu colegii înainte de meci şi ne ziceam: «Nu-i rău deloc». Apoi a început meciul şi publicul şi Steaua ne-au explodat în faţă. A fost un meci pe care nu am cum să îl uit. Nu mai văzusem aşa ceva. Am pierdut cu 5-1.

<iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/qNAMcpt0qUI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/3MHs92WwF8k" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/LtoX1TQhV3M" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Chiar şi acum, după aproape 17 ani, naţionala noastră nu pare să fi depăşit şocul acelei înfrângeri, în faţa Suediei. Ce mesaj ai pentru fanii din România? Să aibă încredere. Sper că vor reuşi să construiască o echipă la fel de bună ca aceea în care juca Hagi sau chiar ca Steaua din 1989. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/MxATCE2Dkgs" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Te-ai retras din fotbal după o carieră de douăzeci de ani. Cum e viaţa după fotbal? Am început o afacere. Ofer consultanţă psihologică. Coaching. Lucrez cu mintea oamenilor acum. Nu ajut doar fotbalişti, ci şi oameni care nu au nicio legătură cu sportul. Fotbalul m-a purtat prin toată Europa timp de 15 ani. Acum vreau să merg în altă ţară doar în vacanţă, nu să muncesc acolo. Nu am vrut să încep o carieră de tehnician pentru că vreau să petrec timpul cu familia. Chiar acum vin de la un meci de fotbal al fiicei mele, care joacă pentru o echipă de junioare. Îi sunt antrenor şi psiholog.

Aţi câştigat? Nu. Am pierdut, dar îl vom câştiga pe următorul.

CARTE DE VIZITĂ

A schimbat zece cluburi

• Kennet Andersson, acum în vârstă de 44 de ani, a început fotbalul la echipa oraşului său natal, Eskiltsuna, iar la 22 de ani a făcut pasul spre IFK Göteborg, cea mai puternică formaţie suedeză a vremii. A cucerit două titluri şi o cupă, după care s-a transferat în Belgia, la Mechelen.
• A mai jucat la formaţia suedeză IFK Norrköping, iar înainte de Cupa Mondială din SUA a evoluat pentru gruparea franceză Lille. După turneul final, s-a mutat la Caen. După doar un sezon a ajuns în Serie A, la Bari, unde a stat un an. Au urmat trei sezoane petrecute la Bologna, formaţie pentru care a marcat 26 de goluri în 86 de meciuri în Serie A.
• După câteva meciuri jucate în tricoul lui Lazio Roma, alături de care a cucerit Supercupa Europei, şi o revenire de un sezon la Bologna, Kennet Andersson s-a mutat în Turcia, la Fenerbahce. A stat doi ani la Istanbul, cucerind şi un titlu în Turcia, înainte de a se retrage din fotbal, în 2002. Pentru echipa naţională a jucat de 83 de ori (31 de goluri).
• A fost vicecampion european la tineret cu Suedia în 1992.

"Am crezut că pasa e prea lungă. Apoi, m-am gândit că o să fiu luat în primire de un fundaş. În timp ce mingea se apropia, mă întrebam unde e portarul." KENNET ANDERSSON, atacantul Suediei care a "îngropat" România la mondialul din 1994

REGRET

Florin Prunea a rămas în conştiinţa populară drept omul care a privat România de o prezenţă în semifinale la Cupa Mondială. Portarul recunoaşte că a greşit la golul marcat de Kennet Andersson

Reuşita semnată de Kennet Andersson în partida de la San Francisco i-a marcat cariera şi portarului român Florin Prunea. Atacantul suedez a sărit cu capul mai sus decât a făcut-o Prunea cu mâinile, iar omul care a apărat de 40 de ori poarta echipei naţionale este şi azi arătat cu degetul de fanii români pentru acea greşeală.

Fostul portar în vârstă de 42 de ani, care este manager sportiv la Astra Ploieşti, şi-a asumat vina pentru acel gol care ne-a răpit speranţele într-o semifinală de vis cu Brazilia. Cu câţiva ani în urmă şi Gică Popescu şi-a pus cenuşă în cap în public, susţinând că şi el a greşit, nu numai Prunea.

"Am avut ghinion. Putem spune, pe de altă parte, că am şi avut şansă. Radu (n.r. - Florin Răducioiu) a egalat când mai erau două minute de joc. Apoi am întors scorul şi ei erau cu un om mai puţin. Din păcate a venit acel gol din finalul meciului, la o centrare banală. Apoi, de la neşansă am trecut din nou la şansă. Ei au mai avut două mari ocazii prin Kennet Andersson şi Henrik Larsson, iar la loviturile de pedeapsă am fost noi cei ghinionişti", ne-a spus Florin Prunea.

Fostul portar a explicat cum a greşit: "Eu nici nu am sărit prea mult la acea minge pentru că nu mă aşteptam să vină Andersson. Nu l-am văzut, eram cu spatele la el şi cu faţa la minge. Fundaşii nu au nicio vină la gol pentru că nu aveau ce să caute acolo. Era mingea mea. Eu am aşteptat-o prea mult. Dacă l-aş fi văzut pe Andersson, aş mai fi făcut un pas în faţă şi nu am fi primit acel gol. Aşa a fost să fie", a declarat, pentru EVZ, Prunea.

"E normal ca lumea să mă ţină minte pentru acel gol!"

Fostul portar al echipelor Dinamo sau Universitatea Craiova susţine că e firesc să poarte cu el responsabilitatea ratării calificării în semifinale. "E normal să fie aşa. De aceea postul de portar e cel mai frumos din fotbal. Poţi ridica lumea în picioare şi să fii adulat de tot stadionul azi, după ce ai făcut un meci bun, iar mâine, dacă faci o greşeală într-un moment crucial al jocului, nu te iartă nimeni. E normal ca lumea să ţină minte golul din meciul cu Suedia, pentru că a venit într-un astfel de moment", ne-a explicat Prunea.

Fostul tricolor nu crede că România se va mai putea bate prea curând pentru un obiectiv atât de măreţ: un loc între primele patru echipe ale lumii. "Pe noi ne-a afectat pe moment, însă generaţia mea a mai obţinut câteva calificări facile la turneele finale. Îmi aduc aminte că în Statele Unite, timp de o lună de zile cât am stat acolo, nu am simţit o clipă oboseala. Când s-a terminat meciul cu Suedia, ne-a copleşit totul. Am simţit cât de obosiţi eram. O vreme nu am fost buni de nimic, dar apoi ne-am revenit şi am obţinut rezultate. "Când va ajunge România din nou în «sferturile» Cupei Mondiale? Nu cred că mai e posibilă o astfel de performanţă acum. Va fi foarte greu. În orice caz, în următorii 20 de ani, avem şanse mici de tot să ne batem acolo sus", a adăugat fostul portar.

PERFORMANŢĂ

"Generaţia de Aur" a atins apogeul în America

Partida cu Suedia rămâne cel mai dramatic episod din istoria participărilor României la turneele finale ale Cupei Mondiale. Tricolorii, care s-au calificat cu mari emoţii la Mondialul american, după un meci de infarct cu Ţara Galilor, au fost revelaţia turneului, clasându-se pe locul 5.

România, cu jucători ca Hagi, Popescu, Petrescu, Răducioiu sau Dumitrescu în teren, a început furtunos turneul final din 1994, câştigând clar, scor 3-1, meciul cu Columbia, care era dată drept una dintre favoritele la câştigarea trofeului. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/gVR4gB97TQ8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

A urmat duşul rece din meciul cu Elveţia (1- 4) şi victoria chinuită cu selecţionata Statelor Unite, scor 1-0.

Partida din optimile de finală, cu Argentina, a fost apogeul "Generaţiei de Aur". Tricolorii sau impus cu 3-2, după un meci memorabil, considerat cel mai bun al turneului. Sute de mii de români au sărbătorit pe străzi, noaptea târziu, succesul cu sud-americanii, venit în urma golurilor marcate de Ilie Dumitrescu (o "dublă") şi Gică Hagi. Căpitanul tricolorilor a fost ales în echipa ideală a turneului final mai ales datorită evoluţiei sale din acest meci. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/3CalDg1IDk4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Eşecul dureros din sfertul de finală cu Suedia a "îndoliat" întreaga ţară.

"Evenimentul zilei" le-a transmis tricolorilor, a doua zi după meciul cu nordicii, mulţumiri pentru că "au luptat până la ultimul cartuş" şi a notat că în Bucureşti s-a cântat "a jale".

AMINTIRE. Aşa arăta una dintre paginile Evenimentului zilei după eşecul cu Suedia FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU