Doar reacţia rapidă a judecătorilor responsabili a determinat adoptarea unei noi hotărâri, care obligă judecarea doar a plasamentelor în regim de urgenţă.
O altă găselniţă care nu are nicio legătură cu administrarea eficientă a justiţiei în aceste timpuri este judecarea cererilor de încuviinţare a executării silite.
În condiţiile în care executările silite sunt suspendate, aceste încuviinţări nu îşi au rostul.
Poate, doar dacă cineva doreşte să fie sigur că grefierii din civil sunt prezenţi zilnic în instanţă, dat fiind numărul imens de astfel de cereri.
Că manipulează, fără mănuşi desigur, sute de hârtii..
Raţiunea a fost simplă, probabil…executorii judecătoreşti au pus presiune pentru a putea demara proceduri execuţionale, a se citi a încasa onorariul, pentru ca apoi executarea să fie, nu–i aşa, suspendată.
Ce contează că judecătoriile din Bucureşti şi oraşele mari vor fi, de fapt, în deplină activitate?
Dar marea revoluţie s-a petrecut în materie penală unde, practic, se judecă TOT.
Recomandările noastre
