Egiptul fără Hosni Mubarak înseamnă debutul unei noi ere, este de părere jurnalistul de origine palestiniană Ahmed Jaber. Fost luptător în Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, Jaber trăieşte de 27 de ani în România şi este în strânsă legătură cu lumea arabă.
Ce va urma este instaurarea unei ale mentalităţi în ţara piramidelor, susţine jurnalistul, pentru EVZ. "Cred că un Egipt fără Mubarak înseamnă o nouă eră. Dar aceasta va aduce multe dificultăţi în ceea ce înseamnă pacea în Orientul Mijlociu. Vom vedea prin prisma Egiptului o altă mentalitate, alţi oameni, altă abordare. Spun asta cu credinţa că Egiptul fără Mubarak înseamnă o pierdere în ceea ce însemnă procesul de pace în Orientul Mijlociu. Nu este vorba de persoana lui Mubarak în sine, ci de mentalitatea şi abordarea politică a ultimului deceniu, favorabile păcii durabile cu Israelul", explică Jaber.
"Acum mi-e teamă că după plecarea lui Mubarak, ne vom întâlni în Egipt cu o altă mentalitate, în favoarea întoarcerii la situaţia de dinainte de 1977, când s-a semnat tratatul de pace între Israel si Egipt", este de părere jurnalistul de origine palestiniană. Preşedintele trebuie să se retragă Având în vedere faptul că Egiptul este printre primele state din Orientul Mijlociu organizate ca republică, egiptenii nu vor putea accepta o fugă a preşedintelui lor. E suficient ca Mubarak să părăsească sfera politică pentru a lăsa lucruile să se reorganizeze şi să evolueze firesc, crede Jaber. "E suficient ca Mubarak să iasă din politică. Egiptul are instituții ale statului absolut funcţionale", spune acesta. În opinia sa, prezenţa între cei doi nominalizaţi ca posibili viitori şefi de stat, a laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Mohamed ElBaradei, este un semnal clar al implicării unei puteri externe în toată revolta egipteană. "Principala problemă este că deşi opoziţia şi puterea au început negocierile, momentan nu se ştie ce va urma, chiar dacă sunt deja vehiculate cele două nume, Mohamed ElBaradei şi Omar Suleiman. Prezenţa premiantului Nobel de origine egipteană, este o dovadă clară că «mâna occidentală» se găseşte în spatele acestor evenimente, care, la modul cum se prezintă, ne duc clar cu gândul că sunt făcute şi dirijate de undeva", a explică Ahmed Jaber. Pe de altă parte, el susţine că Frăţia Musulmană "nu are puterea să conducă Egiptul, nici lideri puternici şi nici măcar susţinerea populaţiei". Siria, ferită de probleme Regimul de la Damasc este primul din Orientul Mijlociu care a făcut reformă politică într-o ţară arabă, acest lucru înseamnând relaţii bune cu vecinii, spune Ahmed Jaber. De exemplu, ţara şi-a aliniat politica economică la cea europeană şi acceptă investitori străini. Un alt exemplu sunt bunele relaţii de circulaţie între Siria şi Turcia, oamenii putând trece dintr-o ţară în alta doar pe baza actului de identitate.
"Siria nu este în pericol. Această ţară a semnat acorduri internaţionale, a realizat înţelegeri, şi-a schimbat legislaţia economică şi a adaptat-o la cea europeană, iar la nivel politic a cerut negocieri cu Israelul pentru a a realiza o pace durabilă. Pe scurt, Siria este stabilă politic, social şi economic, deocamdată. Şi asta pentru că conducera acestei ţări are alt orizont", susţine jurnalistul.