În Serbia, utilizarea programelor spion împotriva activiștilor și a jurnaliștilor alimentează furia împotriva guvernului. De o lună și jumătate, țara este zguduită de o mișcare de protest social, pe fondul unei guvernări extrem de autoritare.
Poliție politică în Serbia
Descrisă într-un raport incriminant publicat luni, 16 decembrie, de Amnesty International, metoda autorităților sârbe pare clar direcționată.
Potrivit ONG-ului pentru drepturile omului, mai mulți activiști și jurnaliști din această țară balcanică, candidată la aderarea la Uniunea Europeană, au avut infectate telefoanele cu un nou tip de spyware în ultimele douăsprezece luni după ce au fost convocați de către forțele de poliție dintr-un motiv adesea inventat.
În fiecare dintre cazuri, aceste plantări de spyware „s-au produs în momentul în care telefoanele trebuiau depuse la intrarea în secțiile de poliție sau în birourile Ministerului de Interne, adesea în fișete securizate oficial”, scrie Amnesty, care vorbește despre „o tactică deosebit de înșelătoare” de a instala spyware „în secret” pe telefoane.
După ce a trimis telefoanele la un laborator privat, ONG-ul a reușit să identifice prezența pe dispozitivele a trei activiști și a unui jurnalist a unui software necunoscut anterior și pe care experții săi l-au numit „NoviSpy”.
Atribuit serviciului de informații sârb, BIA, NoviSpy este cu siguranță „mai puțin sofisticat decât Pegasus [software israelian]”, dar rămâne foarte intruziv.
În special oferă acces la „capturi de ecran ale tuturor acțiunilor efectuate pe telefon, locația țintei sau înregistrarea camerei și a microfonului”, explică experții de la Security Lab în acest raport care schițează un tablou mai amplu al îngrijorarei supravegheri electronice a societății civile sârbe.
„Închisoarea digitală”
Amnesty acuză autoritățile acestei țări cu 6,6 milioane de locuitori că, pe lângă NoviSpy, au folosit și Pegasus și Cellebrite (un software israelian pentru extragerea datelor de pe telefoane, utilizat pe scară largă de forțele de poliție din întreaga lume) pentru a spiona cel puțin 13 personalități sârbe din mass-media sau ONG-uri, sau personalități cunoscute pentru că au organizat demonstrații împotriva guvernului, precum Nikola Ristic, unul dintre principalii lideri ai mișcării de protest studențesc care zguduie Serbia de luni de zile.
„Această supraveghere digitală are loc într-un context de creștere a represiunii și de regresie a libertății de exprimare”, denunță Amnesty, descriind Serbia drept o „închisoare digitală”.
Serviciile sârbe sunt într-adevăr cunoscute pentru că spionează viețile private ale oponenților pentru a colecta elemente compromițătoare pe care apoi le diseminează în mass-media loială guvernului pentru a-i discredita.
Discreditarea jurnaliștilor în Serbia
Ristic, de exemplu, a fost atacat la începutul lunii noiembrie de tabloide care au publicat fotografii CCTV de pe aeroportul din Belgrad, unde urma să se îmbarce într-un avion către Portugalia, acuzându-l că „merge să ceară instrucțiuni”.
Fără a contesta substanța raportului Amnesty International, autoritățile sârbe au răspuns luni că au acționat „în conformitate cu legea” și au acuzat ONG-ul de „senzaționalism”.
Amnesty „funcționează în interesul anumitor agenții și grupuri de presiune”, a adăugat BIA, referindu-se în mod codificat la Occident, o aluzie frecventă în această țară cu un puternic curent pro-rus.
Dezvăluirile au loc în timp ce Serbia este în prezent zguduită de o mișcare de protest masivă după prăbușirea unui acoperiș al gării din Novi Sad, al doilea oraș ca mărime al țării, la 1 noiembrie. Accidentul, care a făcut 15 morți, a fost o dovadă a consecințelor nepotismului și corupției care afectează Serbia, care este guvernată din 2012 de partidul atotputernic al președintelui naționalist Aleksandar Vucic.
„Agenți străini”, ca în Rusia
Gara tocmai fusese renovată de o companie chineză, fiind inaugurată de președintele Vucic și de aliatul său maghiar, naționalistul Viktor Orban, dar a fost redeschisă fără a fi efectuate controalele de securitate teoretic obligatorii.
O lună și jumătate mai târziu, mișcarea de protest declanșată de această tragedie încă nu s-a stins, în ciuda acțiunilor președintelui, care l-a forțat ministrul transporturilor să demisioneze.
Marți, 17 decembrie, de exemplu, mii de oameni au încercat să blocheze o ședință a parlamentului regional din Novi Sad, controlată de Partidul Progresist al lui Vucic. Mișcarea de protest s-a extins și în universități, cu peste cincizeci de facultăți ocupate de studenți, care ies în fiecare zi la ora 11:52, ora exactă a prăbușirii acoperișului, pentru a bloca traficul în semn de protest.
Regimul din Serbia, amenințări pentru protestatari
Inițial foarte concentrate pe responsabilitățile directe pentru accident, revendicările au devenit mai proteice. Ele sunt, în realitate, despre contestarea guvernării foarte autoritare a domnului Vucic, care a câștigat sistematic toate alegerile din 2012 datorită controlului său strict asupra majorității mass-media și instituțiilor țării.
Timp de trei ani, însă, aceste excese au stârnit furie tot mai mare în rândul unor sârbi, în special în rândul celor urbani și mai educați. Această frustrare este alimentată în continuare de blocarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, din cauza lipsei unor reforme credibile din partea sârbă.
În fața acestui impas, guvernul a adoptat în ultimele zile un ton mai amenințător față de manifestanți și studenți, acuzându-i acum și pe aceștia de „agenți străini” și că îi manipulează pe liceenii care urmează să se alăture protestului.
(Autor: Jean-Baptiste Chastand, Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)