„A murit Mara Bănică”. Am paralizat pur şi simplu. Colega mea de la televiziune. Fosta mea studentă, căreia i-am şi condus lucrarea de licenţă. Care a făcut parte din echipa cu care am realizat mai multe anchete de presă grele. Mara!? A murit!?
Ieri am făcut un lucru pe care îl comit foarte rar. Am deschis Facebook-ul. Şi mi-a sărit în ochi fix ştirea asta groaznică. Ce naiba? În ultima vreme, au murit parcă mult prea mulţi jurnalişti. Încă tineri, mulţi dintre ei. Colegi cu care am împărţit o pâine şi o conservă pe teren şi am scormonit prin cele mai insalubre şi mai nemernice tainiţe ale societăţii.
Când m-am dezmeticit, am sunat-o imediat pe Mara. A răspuns! Clocotea în stilu-i caracteristic, atunci când este foarte nervoasă. Trăia! Ce dracu’ se întâmplase, totuşi? De unde ştirea asta imbecilă, care încă trona în faţa mea pe ecranul computerului? Cine a dat-o? A fost o întâmplare? A fost o glumă proastă? Cineva a avut un scop cu ea? Aveam o mie de întrebări să-i pun.
„Norocul meu. Vorbeam chiar cu mama la telefon când s-a aflat”
Mi-a spus cum a aflat despre ştirea falsă: „Vorbeam cu mama la telefon şi pe linia cealaltă suna insistent un prieten bun de-al meu. Nu i-am răspuns. Discuţia cu mama era mai importantă. Era ceva legat de copilul meu. Mi-am zis că o să-l sun imediat ce termin. Prietenul insista. Văzând că nu răspund, a început să-mi dea mesaje pe WhatsAp. Mi-am dat seama că e ceva urgent şi le-am citit în timp ce vorbeam cu mama. Cred că ăsta a şi fost norocul meu. Mesajele pe care mi le trimitea prietenul erau: „Eşti OK”? „Uite ce a apărut despre tine” După care mi-a trimis o captură de ecran. Era poza mea, prelucrată. Scria pe ea, Mara Bănică - „Acces direct”, a murit. Şi tot pe acea fotografie mai era o lumânare aprinsă. Vă daţi seama că am fost şocată. Din fericire, eram încă în telefon cu mama, aşa că am putut să o pregătesc. I-am spus calm: „Mamă, nişte inconştienţi au publicat că am murit. Dacă vă sună cineva să vă întrebe despre asta, să fiţi pregătiţi. Nu am păţit nimic. Sunt bine.” Părinţii mei sunt cardiaci amândoi. Vă daţi seama ce ar fi fost dacă ar fi aflat de la altcineva vestea asta? Am avut mare noroc să afle că este o făcătură chiar de la mine”.
Postarea a fost făcută cu 9 ore înainte de a afla eu de ea
”După ce am închis cu mama, am deschis şi eu Facebook-ul. Poza era postată în jurul orei 11 seara. Cam cu 9 ore înainte de a mă suna prietenul care mi-a trimis captura. Când m-a sunat el era 8 şi ceva dimineaţa. Până atunci n-am ştiut nimic. Nu mă mai sunase nimeni. Dar, deja la mine pe pagină erau mesaje de genul: „Drum bun printre îngeri, suflet frumos”. Şi o groază de lumânări aprinse. În momentul următor, am făcut o postare atât pe Facebook, cât şi pe Instangram. Mi-am liniştit publicul. Le-am spus că a fost o minciună. Că sunt bine.
Imediat după aceea, am sunat la avocata mea. Sunt decisă să-i dau în judecată, atât eu, cât şi familia mea. Dacă ar fi aflat din altă parte, părinţii mei puteau, Doamne fereşte, păţi ceva grav. Aşa cum v-am spus, sunt cardiaci amândoi”.
Au vrut să-şi crească audienţa la pagină
”Din capul locului vreau să spun că acest fake-news, nu are legătură cu niciunul dintre subiectele abordate de emisiunea la care lucrez. Deşi m-am gândit şi la asta. Nu primim numai mesaje de felicitare la redacţie. Dacă vreţi, singura legătură care există cu emisiunea este că „Acces direct” este lider de piaţă pe intervalul ei orar, astfel încât numele meu, vinde. Nu întâmplător, lângă Mara Bănică, pe fotografia lucrată, apărea şi numele emisiunii.
Părerea mea este că oamenii care fac lucrurile astea, se folosesc de persoane publice strict în scopuri pecuniare. Cu cinism, fără să ţină seama de consecinţele pe care le-ar putea avea acţiunea lor. O fac pentru a le creşte audienţa. Unii rămân doar la acest nivel şi câştigă bani din numărul de accesări. Unul sau doi eurocenţi pe accesare mi se pare că se câştigă. Alţii merg mai departe. Sunt aşa-numiţii „postaci”. Care după ce au crescut audienţa paginii prin astfel de fake-news-uri, care atrag clienţii, încep pe aceste pagini tot felul de manipulări, de regulă politice. Şi pentru asta sunt plătiţi bine. Să nu uităm că, deşi amânată de pandemia de coronavirus, urmează totuşi o campanie electorală. Iar Facebook-ul a mai câştigat alegeri în România”, ne-a spus Mara Bănică.
Mara ştie cine a postat minciuna cu moartea ei
În afară de plângerea pe care a făcut-o la poliţie, Mara Bănică a făcut propria-i cercetare: „Din investigaţiile pe care le-am făcut la prima mână, cele două pagini care au publicat mizeria asta o fac strict pentru clicuri pe internet. După 2 ore am reuşit să trimit prin avocat, în limba engleză, o notificare către Facebook, prin care le-am solicitat să analizeze situaţia şi să blocheze aceste pagini. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Desigur că voi merge mai departe, în instanţă. Deşi, când am început meseria asta, mi-am promis mie, că niciodată nu o să dau în judecată un coleg de breaslă, ziarist, indiferent ce ar scrie. Dar în acest caz, nu vorbim despre colegi de breaslă, ci despre nişte infractori, nişte mizerii umane. Care trebuie să plătească pentru ce au făcut, inclusiv cu libertatea lor.
Ştiu deja care sunt conturile false, cui aparţin de fapt aceste site-uri, dar nu le pot face publice, pentru că asta este treaba anchetatorilor şi va fi, aşa cum am spus, şi un proces.
Sincer, acesta este unul dintre puţinele momente în care am regretat că nu m-am născut în America. Că deveneam acum milionară. Aici, la noi, procesul va dura între 1 şi 5 ani. Dar eu şi avocata mea, Ionela Vasile, suntem răbdătoare”.
„Am mai fost hărţuită pe Facebook”
Nu este prima oară când Mara Bănică are probleme cu postările despre ea pe Facebook: „Eu mai am o experinţă tot pe reţeaua asta de socializare. Un dement mi-a scris timp de un an şi jumătate încontinuu. Şi-a făcut cinci mii de conturi diferite. Mi-a trimis peste 11 mii de mesaje, în care mă şantaja. Îmi cerea bani ca să-mi lase Fb-ul liber. Nu mai puteam posta nimic din cauza lui. L-am reclamat. După aceea a început să-mi scrie ameninţări de genul: „Dacă nu-ţi retragi plângerea de la poliţie, te omor şi pe tine, şi pe copil.” A fost identificat şi arestat, dimineaţa la 6, cu mascaţii. S-a întâmplat la sfârşitul anului trecut, pe 2 decembrie A stat mai întâi câteva luni în arest preventiv, iar acum este în arest la domiciliu. Procesul penal este pe rol, pentru şantaj, hărţuire, ameninţare. Nici pe ăştia care au spus despre mine că am murit, nu am de gând să-i iert.”