Una din marile nebuloase care se conturează cu privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat în România, în această nenorocită Pandemie, este legată de cifre. Știm, cât de cât aproape de realitate și cât de cât la zi, care este numărul celor infectați, simptomatici și asimptomatici, știm care este numărul real al deceselor, știm care este numărul real al vindecărilor?

Sunt întrebări pe care până acum mi le-am pus doar mie însumi, nu le-am dat glas. Dacă am cunoaște aceste cifre, specialiștii ar putea desena predicții cu un mare grad de probabilitate, s-ar putea trage concluzii prețioase cu privire la ceea ce urmează și la ceea ce ar trebui făcut.

M-am decis să abordez acest subiect doar în momentul în care o personalitate de primă mână în materie de boli infecțioase mi-a atras atenția că niciuna din cifrele care numără categoriile menționate mai sus nu este nici măcar pe aproape de realitate. Bine, și soluția care ar fi, am întrebat. Soluția ar fi testarea unui eșantion de 10 000 de persoane, științific selectate, și apoi urmărirea lor, ne-am apropia astfel de adevăr, mi-a răspuns profesorul.

Bun, și la ce ne-ar folosi, i-am pus următoarea întrebare. Am scăpa de spaimă, de panică, adică de cea mai mare nenorocire adusă de Pandemia asta, pentru că am ști sigur care este procentul celor infectați dar asimptomatici, am ști sigur care este numărul celor care au decedat din cauza virusului, nu din alte cauze, pentru că acum nu știm sigur, și am putea calcula cu evoluții, riscuri și costurile reale în vieți omenești.

De aici, am ști cu precizie ce tactici și strategii trebuie să adoptăm. Altfel, pare că dacă ieșim din casă vom muri toți, în timp ce dacă nu ieșim din case, vom muri de foame.

Ultima întrebare nu am mai pus-o profesorului, v-o pun dumneavoastră acum:

Avem acei conducători capabili de a pune interesul general deasupra a orice, în măsură să ia decizii atât de raționale, care să nu țină cont de interese meschine, oricare ar fi ele?

Eu nu știu răspunsul!