Jurământul de acum 166 ani depus la București de către Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul a ajuns pe 8 februarie 1859, pe Dealul Mitropoliei

Alexandru Ioan Cuza intra astfel ca domnitor al Principatelor Unite în București venind dinspre Iași-Focșani-Buzău-Ploiești.

Drumul lui Alexandru Ioan Cuza spre București

Alexandru Ioan Cuza a părăsit Iașul la 4 februarie 1859, deci la aproape o lună de la alegerea ca domn al Moldovei. Pe data de 5 februarie a ajuns la Focșani. A stat peste noapte, călătorind spre Buzău. La Poșta Câlnău, pe raza județului Buzău, pe 6 februarie a fost primit de notabilitățile și militarii orașului cu drapel și garda de onoare. Dimitrie Racoviță și mama lui Alexandru Marghiloman, Irina Marghiloman au ținut discursuri de întâmpinare.

Alexandru Ioan Cuza a dormit la Episcopie, apoi, pe Strada Mare, în 7 februarie a pornit spre Ploiești. Și aici, a avut parte de o primire extraordinară. S-a jucat Hora Unirii, s-au ținut discursuri.

Alexandru Ioan Cuza ajunge la București

Alexandru Ioan Cuza ajunge în dimineața de 8 februarie 1859, la București. Intrarea are loc prin pădurea Băneasa. Cu 15 km înainte de intrarea în oraș, oamenii se așează pe laturile drumului principal. Onorul este dat de către fostul locotenent domnesc Nicolae Golescu. Un arc de triumf a fost improvizat pe Podul Mogoșoaiei.

Mitropolitul Munteniei Nifon Rusailă (1789-1875 ) a ținut slujba de binecuvântare iar Alexandru Ioan  Cuza a depus jurământul de credință. Contemporanii au scris în ziare ca „Naționalul” sau „Dâmbovița” că 130 de biserici și mânăstiri erau atunci în București. Toate au tras clopotele de veselie.

Jurământul din 8/20 februarie 1859

Cuza a depus următorul jurământ:

„NOI ALEXANDRU ION I

Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională Domn Moldovei şi al Ţării Româneşti La toţi de faţă şi viitori sănătate

Voinţa Naţiei prin legiuitele sale organe, Adunările Naţionale Elective din Iaşi şi Bucureşti, ne-a ales Domn Moldovei şi al Ţării Româneşti.

Acest mare act naţional, săvârşit prin unanimitatea voturilor amîndorora Adunărilor, a unit tronurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazul.

În ochii Noştri, acest act este triumful unui princip mântuitor ce face să bată în inimile tuturor Românilor: frăţia românească!”

„Suindu-Ne pe tron cu numele de Alexandru Ion I, mândru şi fericit de a vedea numele Nostru înscris în rândul Domnilor Ţării Româneşti, cea întâiu datorie a Noastră este de a Ne adresa către Voi, iubiţilor compatrioţi, din Ţara Românească, de a Vă ura pace şi fericire şi de a Vă spune cari sunt cugetările şi ţintirile Noastre!”

„Înainte de a Ne sui pe tronul Ţării Româneşti, Noi în faţa Adunării, am făcut următorul jurământ:

Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării că voiu păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, şi că nu voiu avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea Naţiei române.

Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie într-ajutor!”

Alexandru Ioan Cuza continuă discursul

„Linia noastră de purtare în oblăduirea Ţării Româneşti, nu o putem mai bine arăta decât întrebuinţând aceleaşi cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei.

Vom fi Domn Constituţional. Vom respecta toate drepturile Adunării Elective şi toate stăruinţele Noastre vor avea de ţel deszvoltarea noilor instituţii ce ne-a recunoscut Europa şi adevărata şi temeinica punere în lucrare a reformelor, ce sunt menite de a introduce în societatea noastră marile principii ale statelor moderne.

Pentru că aceste mari reforme să aibă drept resultat fericirea obştească, Noi sfătuim şi îndemnăm pe tot compatrioţii noştri, de orice stare şi condiţie, ca să uite desbinările şi urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiaşi ţări şi naţii, numai o deplină armonie între clasele societăţii, întrunind aşa toate puterile, poate să ne întărească; şi aşa şi guvernământul şi poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.

„Misia Noastră, deşi frumoasă este foarte grea! Noi nu vom putea-o împlini decât, dacă vom avea îmbrăţişarea sinceră şi sprijinul puternic al compatrioţilor noştri! Toate zilele Noastre vor fi întrebuinţate în chip de ale merita şi dobândi!”

„Noi facem un apel la patriotismul, râvna şi activitatea funcţionarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relaţiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire şi cu dânsele toată puterea ocârmuirii. Legile trebuie să-şi redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităţii celei mai stricte, trebuie dar să fie tare şi respectată de toţi. Trebuie ca în viitor, fiecare cetăţean, fără osebire, să fie apărat în onoarea, în viaţa şi averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredinţate ocrotirii autorităţilor publice”.

Precum dar, vom avea de bucurie a căuta şi a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcţionarilor mari şi mici, tot aşa guvernământul Nostru este hotărât de a pedepsi fără cruţare şi cu toată asprimea legilor toată călcarea de lege”.

„Aceasta este profesia Noastră de credinţă, ce o adresăm Ţării Româneşti, întocmai precum am adresat-o şi Moldovei!”

„Ea arată toată mărimea şi greutatea misiei, ce ne este încredinţată de către Voinţa Naţională. Vom avea însă curagiul de a o primi şi energia de a o împlini!  Căci ne rezemăm pe concursul înţelept şi patriotic al unui popor, ce voieşte a se regenera şi a se face vrednic de mărirea numelui său de: Naţie Română.

Tuturor compatrioţilor Noştri le trimitem Domneştile şi Frăţeştile Noastre urări; şi Dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite.

Datu-s-a în Domneasca Noastră reşedinţă a Ţării Româneşti, Bucureşti, în ziua de 8 februarie, anul 1859, iar al Domniei în Principatele Unite cel întâiu.

Alexandru Ioan I”