Paul Canoville nu a primit niciun fel de sprijin din partea clubului londonez, pentru a înceta abuzurile rasiale la adresa sa. Jucătorul nu a cerut nimănui ajutor în acest caz. „Ca un tânăr nu am vrut să fiu văzut ca fiind slab. Nu voiam să fiu văzut plângând. Am ținut totul în mine”, spunea Conoville.

Ce-i drept, fotbalul englez din anii `80 era extrem de dificil, din cauza discriminării, dar mai ales din partea huliganismului practicat cu mare satisfacție de suporteri. În acest context, Chelsea era, să spunem, un „ambasador” al rasismului… avea o reputație negativă.

S-a luptat cu dependența de droguri și cu cancerul

„Cu greu am îndrăznit să mă uit în jur. Au fost chiar în spatele meu. Am aruncat o privire. Toți purtau cămăși și eșarfe albastre – fanii lui Chelsea, fanii echipei pentru care jucam, cu fețele pline ură și furie, toate s-au îndreptat spre mine… M-am simțit bolnav fizic. Eram absolut îngrozit”, rememora Canoville.

Treptat, Canoville și-a câștigat reputația printre fanii lui Chelsea, aceștia dedicându-i chiar și un cântec, dar abuzurile rasiale la adresa sa au continuat ani de zile.

Deși scoțianul Pat Nevine și Pal Canoville au fost rivali pe aceeași poziție în echipa lui Chelsea, Nevine a fost singurul jucător din echipa londoneză care l-a apărat public Canoville de abuzurile rasiste.

După ce și-a încheiat carierea, în 1988, din cauza unei accidentări, Paul Canoville s-a luptat și cu depedența de droguri și a învins de trei cancerul. Este implicat și în prezent în acțiuni caritabile, dar și în lupta împotriva rasismului, și a rămas cu inima și fizic lângă Chelsea Londra, chiar dacă acest club i-a adus numeroase coșmaruri în cariera sa de juctător. (FOTO: Facebook/paul.canoville)

PAGINA ANTERIOARA