Cu alte cuvinte, la cel al acuzațiilor reciproce: cu un acord bilateral extins tot mai îndepărtat de orizont, cele două părți încearcă să arunce vina de cealaltă parte a graniţei. Dar britanicii au părut deja mai puțin preocupați de tensiunea negocierii, scrie Jornal Economico.
Săptămâna viitoare va fi încă una în care echipele de negociere ale Brexit-ului se vor întâlni, dar termenul "esențial" pare că trebuie să fie folosit cu parcimonie: de la sfârșitul anului trecut, toate întâlnirile dintre Londra și Bruxelles sunt considerate "esențiale" și în final nu se întâmplă nimic.
Runda de săptămâna viitoare va fi exact la fel: esențială la început și zadarnică la final, ambele părți încercând să pună povara unei alte serii de ore irosite în seama 'adversarului'.
David Frost din partea britanică și francezul Michel Barnier din partea celor 27 sunt în ședințe informale până la reluarea negocierilor, dar ziarele de pe ambele maluri ale Canalului Mânecii converg spre identificarea de rezultate nule ale acestor întâlniri.
Downing Street a minimalizat perspectiva de a ajunge la un acord cu Uniunea până la sfârșitul anului (31 decembrie este termenul limită), spunând că va fi "foarte dificil" să se întâmple acest lucru și învinovățind insistența Bruxelles-ului de a trata anticipat probleme dificile. Bruxelles-ul afirmă că fie aceste probleme dificile sunt rezolvate de pe acum, fie orice acord va fi, pe termen lung, condamnat să nu funcționeze. Pescuitul, libera circulație, granița dintre cele două Irlande și ajutoarele de stat destinate sectorului privat continuă să fie, în mare, pe agenda dezacordului dintre cele două părți.
Boris Johnson a recunoscut public faptul că speranțele pentru un acord sunt în scădere. Dar analiștii au găsit în discursul său schimbări semnificative, care ar putea indica un angajament mai mare al britanicilor față de un acord până la sfârșitul anului. Într-un fel, pandemia a modificat substanțial relația dintre toți. Iar Statele Unite - cu care Regatul Unit continuă să viseze să semneze 'mama tuturor tratatelor', așa cum l-a numit Donald Trump la un moment dat - pare să fi mers ceva mai departe.
Cu alte cuvinte, după șase luni în care economia s-a oprit și Regatul Unit a fost una dintre țările cele mai afectate de scăderea PIB-ului, primului-ministru britanic i se pare acum că proximitatea, istoria acumulată și asemănările de gusturi și de producții dintre țara sa și cele 27 pot constitui un atu care ar trebui păstrat.
Dar Uniunea nu dezarmează: insistă asupra faptului că negocierile trebuie să treacă prin cele mai dificile probleme și că cele mai ușoare vor fi rezolvate în timp. Dar obstacolele sunt de ordin diferit. "Cum putem negocia când nici măcar nu știm cât de mare va fi ajutorul de stat în Regatul Unit anul viitor?", a declarat o sursă de la Bruxelles citată de ziarul britanic "The Guardian".
Întrucât timpul se scurge repede, Regatul Unit mizează pe un fel de acord de bază, care să deschidă perspective, iar nu să le închidă în soluții nu prea consensuale. Biroul primului-ministru britanic a subliniat că "vom defini mai multe detalii ale regimului nostru intern la momentul potrivit", pentru a evidenţia faptul că "viitoarele acorduri de subvenții din Regatul Unit sunt o problemă a poporului și a Parlamentului britanic, nu a Uniunii Europene". Problema este că Uniunea crede exact opusul: spațiul celor 27 nu poate fi, în opinia sa, scena unui război de concurenţă între companiile subvenționate și companiile nesubvenţionate de state. Cu toate acestea, luna decembrie este tot mai aproape. (Articol de António Freitas de Sousa)
Sursa: Rador