Președintele turc Erdogan va efectua pe 23 și 24 iulie 2017 un turneu în Golf, mai cu seamă în Qatar și Arabia Saudită, în plină criză diplomatică a regiunii.
El va vizita și Kuwaitul, principalul mediator dintre Qatar și vecinii săi. Turcia este un aliat apropiat al Qatarului, dar are bune relații și cu Arabia Saudită. Aceasta, împreună cu Bahrein, Emiratele Arabe Unite și Egiptul, a rupt relațiile cu Qatarul, acuzându-l că întreține relații cu organizații teroriste.
Ce impact poate avea acest conflict din rândul statelor sunnite din Golf asupra războiului din Siria și a întregului Orient Mijlociu?
„Eurolibertés” a realizat pe această temă un interviu cu geopoliticianul Alexandre del Valle, din care vă prezentăm câteva fragmente incendiare.
Potrivit dvs, scopul principal al războiului din Irak este crearea unui Kurdistan independent?
Da, distrugând statul irakian al Partidului Baas.
Totuși, Turcia nu are nici un interes să vadă apărând acest stat independent. De ce Turcia a mai luptat împotriva regimului lui Bashar Al-Assad, dacă aceasta poate conduce la independența Kurdistanului sirian?
Turcia lui Erdogan nu mai este cea de altădată. Erdogan vrea ca Turcia să devină asemănătoare Imperiului Otoman și este un fel de sultan care îi apără pe musulmanii sunniți din lumea întreagă. Turcia vrea să joace, asemenea Pakistanului și Arabiei Saudite, rolul de lider al sunniților. Dacă ești lider al sunniților, ești împotriva intrării Iranului în Irak și împotriva puterii lui Assad în Siria, deoarece ei constituie axa șiită pe care o combați.
Are logică. Însă pare contradictoriu în raport cu situația din trecut, căci Turcia, în epoca kemalistă și militară se comporta mai puțin ca o țară sunnită.
Înainte, Turcia era aliata lui Assad, căci militarii se comportau mai pțin ca sunniți și mai mult ca naționaliști. Și mulți dintre ei erau alawiți și francmasoni. Nu erau câtuși de puțin religioși.
De când militarii au fost răsturnați, iar noii generali sunt islamiști, Turcia nu mai are aceeași politică externă ca în trecut. Avea o diplomație laică și naționalistă care se înțelegea chiar și cu Basgar Al-Assad, cu tatăl său sau cu Iranul șiit.
Astăzi, Turcia este pan-islamistă și ambiționează să fie șeful lumii sunnite: prin urmare îi sprijină pe sunniți, adică pe rebelii din Siria.
Erdogan este un naționalist otoman sau islamist?
Amândouă. Ceea ce caracterizează ideologia intitulată „viziunea națională” (Millî Görüș) care l-a format pe Erdogan în tinerețe este un islamism à la turque. Este un islamism veritabil, dar în care Turcia face concurență arabilor. Ea se pretinde adevăratul nucleu al islamului, la fel ca și arabii. Este un amestec de naționalist turc foarte arogant și imperialist, pan-turc și islamist.
Cum explicați evoluția relațiilor dintre Turcia și Rusia?
Acestea demonstrează că lumea multipolară nu mai manifestă maiheism sau morală. Turcia a agresat Rusia, doborând un avion rus. Au rezultat o criză, cu represalii economice și diplomatice. Apoi, brusc, Erdogan s-a plictisit. A existat și o tentativă de a-l răsturna.
Președintele rus, care este un mare strateg, și are și răbdare, și-a spus: Iată o ocazie de a-l aduce înapoi la mine pe Erdogan, pentru a le crea probleme occidentalilor. Occidentul a creat Turcia pentru a stăvili Rusia, deci eu, ca rus, nu am interes să stau multă vreme supărat cu turcii. Am interes ca turcii să-mi mănânce din palmă.
Cei doi nu au aceleași interese, dar sunt sătui de Occident și au decis să se înțeleagă, chiar dacă nu sunt de acord în ceea ce privește Siria. Practic, în Siria, și-au împărțit tortul. S-au înțeles pentru a lupta împotriva hegemoniei occidentale.