Este o naivitate ca cineva să-și închipuie că aburii din oala așezată pe foc nu vor arunca cât colo capacul așezat cu grijă, pe măsură ce lichidul din incintă va prinde să clocotească. Este doar o chestiune de timp și acumulare a presiunii critice. Fenomenul nu este valabil doar în sfera termodinamicii, dar și a acumulărilor de tensiuni de orice fel, în orice zonă a existenței umane. Astfel, se vede cu ochiul liber, din ce în ce mai mulți magistrați, din ce în ce mai mulți profesioniști angrenați în activitățile de zi cu zi ale Justiției, joacă rolul moleculelor care nu mai rabdă, pentru că au acumulat o energie de ne-mai-dus, și pulverizează capacul Legii Tăcerii, a Omertei care a făcut să nu se afl e că mai mult de zece ani Justiția a servit ca armă politică de eliminare a elementelor indezirabile din politică, afaceri și patronat media. Astăzi, unul dintre aceste personaje, afl at într-o zonă de maximă importanță a Justiției, trage un serios semnal de alarmă cu privire la paralizarea sau măcar discreditarea a două entități cu un rol extrem de important în reașezarea Justiției în matca ei constituțională: Inspecția Judiciară a CSM și Secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Publicăm mărturia acestui insider cu protejarea identității sale din motive clare.

Într-o ţară dezmembrată de ură şi scandal, justiţia nu îşi onorează sub nicio formă obligaţiile care îi revin. În loc să contribuie la însănătoşirea naţiunii, magistraţii se lasă atraşi în partizanate politice care distrug şi ultimele fărâme de credibilitate ale unui sistem ce pare a fi scăpat de sub control. Deşi deplasările şi vaietele „vasilicilor” par a fi acum cele mai importante evenimente ale justiţiei, un moment vital pare să treacă neobservat: concursul pentru numirea inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare. Dincolo de orice dubiu, Inspecţia Judiciară este o instituţie de bază a sistemului judiciar.Este singura care, în actuala configuraţie legală, are competenţa de a le spune magistraţilor că au greşit. Şi de a-i trage la răspundere.

Iar pentru că onorabilii noştri magistraţi fug de răspundere ca dracul de tămâie, Inspecţia Judiciară este, de ceva timp, o ţintă predilectă a celor care se cred mici dumnezei. În spatele lor stă mândru şi semeţ Binomul care ştie că o Inspecţie Judiciară puternică, la fel ca şi Secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, înseamnă de fapt primul pas spre o justiţie corectă.

De aceea, concursul pentru numirea Inspectorului şef a reprezentat o miză uriaşă pentru Statul paralel. Bilanţul Inspecţiei a arătat, dincolo de orice dubiu, că cetăţenii au tot mai puţină încredere în magistraţi. Deşi numărul celor care au fost sancţionaţi nu reprezintă oglinda fidelă a situaţiei disciplinare reale, este evident că inspectorii judiciari deranjează prin propunerile de sancţionare care, cel puţin în privinţa procurorilor, nu au nicio relevanţă în ochii Secţiei pentru procurori, devenită cooperativa Nufarul pentru portocalele Sistemului.

În fapt, membrii CSM procurori tratează Inspecţia judiciară ca pe o anexă insignifiantă, făcând un veritabil scut în jurul procurorilor a căror „probitate” morală şi profesională este notorie.

În acelaşi timp, numirea Inspectorului şef a scos la iveală mecanismele incredibile prin care, chiar prin mâna unui înalt magistrat din cadrul CSM, sistemul, care doreşte să controleze în continuare justiţia, dorea să distrugă orice urmă de credibilitate a Inspecţiei Judiciare prin respingerea candidaturii actualului Inspector şef.

Dincolo de simpatii sau reţineri, orice observator de bună credinţă va recunoaşte că, în timpul primului său mandat, alături de Inspectorul şef adjunct, Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare a dat semnalul cu privire la abuzurile săvârşite în numele legii, scoţând de sub preş mizeria acumulată în atâţia ani. Curajul lor a deranjat, aşa încât s-a încercat, prin toate mijloacele, umilirea publică. După derularea interviului, au apărut în presă „dezvăluiri” ale „surselor”, menite să distrugă orice urmă de credibilitate a membrilor Comisiei, care nu sunt în graţiile Statului Paralel, în condiţiile în care ordinul pe unitate a fost „distrugeţi-l pe Netejoru!”. Nivelul acuzaţiilor a coborât atât de mult încât s-a spus că ora de începere a şedinţei a fost modificată, pentru ca un onorabil membru să nu poată ajunge la şedinţă.

FOTO: Lucian Netejoru (sus), șeful Inspecției Judiciară din CSM și Gheorghe Stan (foto jos), șeful Secţiei Specială de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Doi magistrați în puterea cărora ar sta revenirea Justiției în matca ei constituțională

Deşi competenţa de elaborare, adoptare şi notare pe baremul de concurs aparţine Comisiei de concurs, judecătoarea Andreea Chiş a prezentat o propunere de fişă elaborată „după modelul” altor fişe pentru accederea în funcţii de execuţie la ICCJ; aceasta deşi Direcţia de Resurse Umane şi Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat propunerea de fişă de notare în conformitate cu criteriile din Regulamentul de concurs.

În fapt, prin propunerea unei alte fişe de notare decât cea prevăzută de Regulamentul de concurs, s-a urmărit vicierea rezultatului concursului; practic, prin grila de notare propusă şi susţinută de doi dintre cei cinci membrii ai Comisiei, rezultatul examinării nu putea fi decât de respingere a candidatului.

Altfel spus, prin modalitatea de apreciere, evaluare şi notare propusă de judecătoarea Andreea Chiș, chiar dacă ceilalţi trei membrii ai Comisiei acordau candidatului punctajul maxim, rezultatul ar fi fost acelaşi, respectiv cel dorit de minoritatea din Comisie. Chiar înainte de începerea procedurii propriu zise, autoarea propunerii de examinare în baza fişei creație parțial personală, şi-a anunţat intenţia de respingere a candidatului, aceasta fiind baza nemulţumirii domniei sale faţă de modalitatea de notare propusă de Direcţia de Resurse Umane şi Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, căci modalitatea legală conferea garanţia unei aprecieri corecte şi juste, ceea ce, nu-i aşa, nu era de dorit.

Este greu de caracterizat o astfel de atitudine, care transformă un concurs într-un linşaj dinainte anunţat. Intenţia evidentă a fost devoalată prin faptul că, în timpul derulării procedurii şi înainte cu cel puţin 20 de minute de începerea deliberării, în presa „de casă” au fost publicate, pe surse, argumentaţiile calculelor unor membrii ai Comisiei.

Un alt incident s-a petrecut la stabilirea punctajului, care a avut la bază media aritmetică a fişei de notare, cu neluarea în calcul a fişei de notare nulă. Un onorabil membru al Comisiei a anunţat, înainte de începerea interviului, că nu intenţionează să respecte modalitatea de notare adoptată de Comisie, cu intenţia vădită de a obţine anularea concursului.

Dar poate cea mai elocventă probă a încercărilor de invalidare a concursului este declarația publică a unui membru al Comisiei, conform căreia nu poate prezenta garanția imparțialității, deoarece anterior a fost recuzată de candidat într-o procedură anterioară. După această declarație fulminantă, acelaşi membru a venit cu propunerea personală a fişei de notare, flagrant nelegală.

Este evident că încercările de manipulare a opiniei publice au avut drept scop decredibilizarea conducătorului Inspecției Judiciare, „vinovat” pentru că şi-a făcut datoria, aruncarea în haos a activității Inspecției Judiciare pentru o perioadă de timp nedeterminată. Iar pentru că astea nu le-au ieșit, bravii activiști judiciari au început în forţă asaltul asupra Secţiei Speciale.