Slăbirea ISIS în Orientul Mijlociu va determina revenirea în Europa a circa 3000 de combatanți islamiști, care vor muta frontul Jihadului pe continent.
Un interviu incendiar Jean-Charles Brisard, președintele Centrului francez de Analiză a Terorismului, pentru Le Figaro.
La exact un an după atentatele din Belgia, Londra este victima unui nou atentat terorist. Ce vă spune asta? Data a fost aleasă întâmplător?
Nici un element nu ne permite în acest moment să spunem că există vreo simbolistică a acestei date. Jihadiştii au propria lor agendă şi nu acordă atâta importanţă datelor şi simbolisticii lor, cum o facem noi, occidentalii. Acest tip de atacuri este mai întâi o chestiune de oportunitate.
În iulie 2005, un atentat cu bombă la metroul londonez făcea 56 de victime. Marea Britanie, Londra mai ales, sunt vizate în mod special de teroriştii islamişti? Are aceasta vreo legătură cu populaţia care trăieşte în capitală?
Lipsa unui atentat cu victime de pe teritoriul ei din 2013 încoace nu trebuie să ne facă să uităm că Marea Britanie este, ca şi Statele Unite, una dintre ţintele cele mai ameninţate de grupările jihadiste. 13 atentate au fost dejucate de autorităţile britanice din 2013, iar un atac cu armă albă al unui simpatizant al ISIS a făcut 3 răniți în 2015.
În momentul atentatelor de la Bruxelles din martie 2016, teroriștii puneau la cale atacuri și în alte părți, printre care Marea Britanie. În afară planurilor dejucate sau abandonate, această țară este foarte vizată de propaganda jihadistă, în literatura lor, ca și de numeroși jihadiști care cheamă la atacuri.
Aceste grupări, ISIS mai ales, au încercat în mai multe rânduri, fără succes, să organizeze atentate pe teritoriul britanic. Potrivit mai multor declarații, dacă nu au reușit să realizeze o operațiune de mare amploare este datorită unei rețineri a voluntarilor jihadiști de a participa la o operațiune pe teritoriul lor național, deși în Marea Britanie se află al doilea contingent ca mărime de jihadiști europeni, după Franța, cu aproape 600 de combatanți aflați în țară. O situație care ilustrează o dimensiune mai „internaționalistă” la jihadiștii britanici, decât la cei francezi sau belgieni, mai înclinați să-și lovească țările care îi găzduiesc.
Majoritatea planurilor de atacuri din Marea Britanie au fost acțiuni teleghidate din Siria sau Irak, de jihadiști anglo-saxoni.
În Marea Britanie există un număr mare de simpatizanți și susținători ai grupărilor jihadiste, așa cum a arătat-o și pregătirea atentatelor de la Paris și Bruxelles, când Mohamed Abrini, unul dintre cei care au asigurat logistica atentatelor, a mers la Birmingham în luna iulie 2015, la solicitarea lui Abdelamid Abaaoud, pentru a lua bani puși la dispoziția lor de simpatizanți.
După Franța, Belgia și Germania, acum este vizată Marea Britanie. Teroriștii islamiști au declarat război Europei întregi?
Într-un studiu dat publicității săptămâna trecută, arătăm că între 2013 și 2016 Europa a fost teatrul a 64 de proiecte de atentate, 24 de atentate și 6 tentative legate de contextul siro-irakian, un blinaț cu mult superior celui observat în alte zone occidentale, cum ar fi Statele Unite, Australia sau Canada. Aceste acțiuni vizau mai multe țări europene, Franța, Belgia, Germania, Marea Britanie, dar și Suedia, Danemarca, Spania, Italia și Austria.
A lovi Europa a devenit principala prioritate pentru Statul Islamic, în principal din trei motive: participarea mai multor țări europene la coaliția militară internațională împotriva ISIS, prezența unui număr foarte mare de jihadiști europeni în teatrul de operațiuni siro-irakian (peste 2800, potrivit estimărilor noastre) și, în fine, proximitatea Europei cu teatrul de operațiuni teroriste din Siria și Irak.
Duminică, la Orly, un atacator a încercat să ucidă un militar înainte de a fi ucis. Se banalizează violența jihadistă? Va trebui să trăim cum ea zi de zi în următoarele decenii?
Ne confruntăm astăzi cu trei tipuri de scheme operaționale din partea grupărilor jihadiste: o amenințare directă, organizată după modelul atentatelor de la Paris și Bruxelles: o amenințare teleghidată, opera jihadiștilor din teatrele de operațiuni care comunică cu simpatizanții lor pe rețețele de socializare și prin mesageriile cifrate, oferindu-le recomandări de ținte și sfaturi operaționale (reprezintă majoritatea atentatelor din Franța – 9 din 17); în fine, o amenințare inspirată de propaganda acestor grupări, aceasta fiind cel mai greu de depistat. Atactorii care poartă acest tip de atac folosesc în general mijlocace rudimentare (arme albe, vehicule...), cu efecte aleatoare, dar care se pot dovedi la fel de distrugătoare ca bombele sau armele de război (Nisa, Berlin...). Amenințarea a evoluat spre mai multe atacuri de acest ultim fel, deoarece pierderile teritoriale și de oameni suferite de ISIS slăbesc și deorganizează capacitatea sa de a trimite combatanți pentru a lansa atacuri.
Apoi, serviciile de informații occidentale au dobândit progresiv o cunoaștere mai precisă a rețețelor care constituie amenințarea actuală, și pot fi deci mai pro-activi decât în urmă cu doi ani.
Totuși, ținând seama de numărul de jihadiști europeni implicați azi în Siria și Irak, trebuie ținut cont și de faptul că implicarea lor va avea consecințe pe termen lung, cum am observat în istoria jihadului modern, nu doar în ceea ce privește amenințările directe, ci și în ceea ce privește radicalizarea.
Acești combatanți sunt suscceptibili ca, la întoarcerea lor, să ducă o intensă activitate de propagandă, de prozelitism și de recrutare. Dincolo, însă, de acești combatanți, dominația și înrădăcinarea, pe termen lung, prin capilaritate, a fenomenului salafist jihadist și a sprijintorilor lui sunt motiv de preocupare majoră, amplificată de o propagandă care rămâne masivă și ușor acesibilă.
Totul, Statul Islamic pare slăbit. Explică aceasta înmulțirea atacurilor? Este vorba de un asalt al onoarei rănite?
În actualul context al slăbirii generale a ISIS pe plan militar, aceste atacuri au devenit vitale pentru grup, pentru a nu bloca dinamica creată acum peste trei ani prin proclamarea Califatului. De aceea, atacurile ISIS împotriva țărilor occidentale se înscriu într-un continuum, ele începând cu mult înainte de lansarea ofensivei asupra orașului Mosul.
Ar trebui analizat acest modus operandi pe termen lung mai degrabă decât ca pe un fenomen conjunctural. Am amintit deseori, amenințarea globală a Statului Islamic este inerentă, consubstanțială cu existența sa ca grupare jihadistă, și aceasta, încă de la apariția sa.
Din acest punct de vedere, primul apel de a lansat atacuri teroriste în Franța precede anunțul Califatului, în iunie 2014, ba chiar și crearea ISIS, în aprilie 2013, datând din 22 ianuarie 2013. Este deci o amenințare veche, care promite să dureze multă vreme.
Distrugerea ISIS va fi suficientă pentru a bloca fenomenul jihadist și islamist?
Statul Islamic va fi destrămat din forma sa actuală, acest lucru este evident. El își pierde progresiv bastioanele din Siria și Irak. Grupul înregistrează înfrângeri în serie și nu mai poate conta pe forța sa de atracție, care ra principalul său motor.
Totuși, distrugerea ISIS în forma sa actuală nu va pune punct amenințării teroriste pe care o vehiculează. Gruparea aceasta se va transforma, reîntorcându-se aproape sigur în clandestinitate, dar va rămâne prezentă în regiune și își va continua acțiunile de propagandă și de incitare.
În ceea ce privește fenomenul jihadist, acesta nu va fi încetinit de victoriile militare ale Occidentului. De 30 de ani arată o uriașă capacitate de regenerare care îl va face să evolueze.