Jeremy Wade, realizatorul emisiunii "Monştrii apelor" (Discovery Channel) descrie experienţele dure de la filmări, vorbeşte despre oamenii întâlniţi şi ce înseamnă pescuit extrem.

Specii fascinante şi misterioase, ucigaşi celebri, ca rechinul-taur, piranha, prădători feroce şi duşmani de temut ai omului, aceştia sunt eroii poveştilor biologului şi pescarului extrem Jeremy Wade, realizatorul emisiunii "Monştrii apelor", difuzată de Discovery Channel.

În timp ce tocmai rulează cel de-al doilea sezon al "Monştrilor apelor", Jeremy Wade îşi continuă călătoria în adâncurile întunecate filmând pentru cel de-al treilea sezon al emisiunii, în Japonia, Australia sau prin Amazon.

Într-un amplu interviu cu jurnalişti din Norvegia, Suedia, Finlanda, Africa de Sud şi România, el a vorbit despre misterele pe care le-a rezolvat, proiecte de viitor şi, mai ales, despre locuri fascinante.

Cum a fost prima întâlnire cu un monstru al apelor? Jeremy Wade: S-a întâmplat în 1982. Am mers în India pentru a pescui un peşte căruia i se spune mahseer, un fel de crap gigant care trăieşte în râuri. Am prins din greşeală ceva ce se numeşte somn goonch, care avea cam un metru. Pot ajunge la o lungime mult mai mare, de atunci am prins astfel de peşti chiar mai mari, dar peştele ăsta era… Arăta de parcă venea de pe altă planetă sau din imaginaţia lui Hieronymus Bosch. Atunci mi-am dat seama că există o grămadă de peşti foarte ciudaţi în alte părţi ale lumii şi am început să mă interesez şi să văd ce altceva mai există.

Care e cel mai neinteresant peşte pe care l-ai prins vreodată? Cel mai neinteresant (râde). O întrebare interesantă. Nu de mult, eram în Japonia la pescuit de crap din iazuri populate cu peşte, iazuri dreptunghiulare, aflate chiar în inima oraşului Tokyo, în mijlocul unei intersecţii, lângă o staţie de metrou. Lumea venea acolo şi, pur şi simplu, plătea pentru a sta jos şi a prinde peşte. Cu toate astea, a fost atât de ciudat, a fost de fapt un moment memorabil, dar acesta e cel mai bun răspuns pe care îl pot da, fără a căuta prea mult.

Care a fost cel mai mare, cel mai urât şi cel mai periculos peşte? Cel mai mare trebuie să fie rechinul- taur dintr-un râu aflat în Africa de Sud. Somnul goonch pe care l-am prins într-un râu din Himalaya, India, este probabil cel mai urât, iar cel mai periculos cred că ar fi peştele-tigru goliath din Congo, acest piranha uriaş cu dinţi care ar putea rupe cu uşurinţă o bucată de carne din orice victimă pe care ar ataca-o; ar muşca şi din crocodili.

Şi majoritatea celor care trăiesc în apropierea râului pot merge liniştiţi să se spele la râu în fiecare zi şi pot face tot ce vor, dar dacă e să se afle în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, se pot alege cu răni foarte grave. Am auzit povestea unei fetiţe care a fost aproape sfâşiată în două şi a murit. Localnicii spun că dacă eşti bărbat şi mergi să înoţi dezbrăcat în râu, peştele vine şi muşcă orice vede că atârnă. Chiar şi numai gândul la peştele ăsta te face să lăcrimezi.

Există vreo specie de peşti pe care nu ai prins-o niciodată? Hmm, există câteva. Dat fiind că lucrăm la sezonul al treilea, pentru care filmăm în acest moment, mă apropii de punctul în care ajung aproape de capătul listei, dar tot au mai rămas unul sau doi. Există un peşte pe nume taimen, care trăieşte în Mongolia. E un tip de somon, dar nu iese în mare, doar migrează, dar rămâne în râu. Am auzit că lumea foloseşte momeli care trebuie să arate ca nişte câini ce înoată în apă şi peştele vine şi le mănâncă. În plus, se află într-o parte a lumii în care nu am mai fost până acum.

Ai vizitat Delta Dunării? Am fost în România - încerc să-mi amintesc cât a trecut de atunci, probabil şapte sau opt ani - şi am vizitat Delta Dunării. Am pescuit acolo. Trebuie să mărturisesc că nu prea am avut noroc, am prins câţiva somni, nu prea mari, şi am văzut câţiva crapi, am prins şi câţiva avaţi.

Am văzut poze cu nişte somni uriaşi, aşa că sunt convins că mai există somni mari acolo, dar se pare că nu sunt nici pe departe la fel de mulţi ca în Spania sau în alte locuri.

Însă am primit recent o invitaţie să merg din nou în România, dar din păcate nu am avut timp. Dar îmi place Delta Dunării, am stat acolo în cort, pe malul apei şi mi-a plăcut foarte mult. Aş vrea să mai vin la un moment dat şi să mă descurc mai bine, să prind nişte peşti mai mari.

Cum îi vezi pe monştrii apelor: prieteni sau duşmani? Una dintre temele abordate în seriale este frica. Majoritatea programelor încep cu o poveste în care e vorba despre cineva care fie este ucis, fie este rănit de un peşte. Sunt peşti care pot deveni periculoşi, de exemplu pentru că au dinţi sau sunt foarte mari, sau ceva de genul acesta. Aceşti peşti trezesc un sentiment de teamă în rândul oamenilor. Şi cred că, în majoritatea situaţiilor, reacţia normală a oamenilor este de a încerca să distrugă ceea ce le inspiră teamă. Dar se poate proceda şi altfel şi de fapt eu mă străduiesc să arăt că, dacă încerci să distrugi ceea ce îţi provoacă teama, nu va fi bine, nu vei avea nimic de câştigat.

Trebuie să înţelegem cum stau lucrurile, iar dacă înţelegem, ştim cum să evităm pericolul pentru a fi în siguranţă, ştim când nu trebuie să intrăm în apă. În mod cert, nu îi consider duşmani, dar nu ştiu dacă îmi sunt chiar prieteni. Cred că, întrun fel, sunt prietenii no ştri pentru că cei mai mulţi peşti mari sunt o dovadă că întregul ecosistem subacvatic e sănătos. Dacă acei peşti mari ar dispărea, ar fi un semn că ceva nu e în regulă. Aşa că, într-un fel, sunt prietenii noştri.

CIVILIZAŢII

Pasiunea pentru pescuit îl ajută să cunoască oameni

Ce ai învăţat special de la oamenii cu care te-ai întâlnit? În ziua de azi, pescuitul e o pasiune mai rar întâlnită în Anglia, unde nu eşti nevoit să pescuieşti pentru a face rost de mâncare. În locuri precum Congo sau Amazon toată lumea pescuieşte, toţi mănâncă peşte şi viaţa lor depinde foarte mult de ceea ce le poate oferi râul. În astfel de locuri îmi dau seama că pasiunea mea pentru pescuit e o bună modalitate de a cunoaşte oamenii aşa cum altfel nu aş fi reuşit. Nu îmi place doar să privesc, mă şi pot implica în viaţa lor. Aşa am devenit oarecum şi antropolog.

Ce îţi afectează mai mult starea de spirit: ţara în care te afli sau norocul ori neşansa la pescuit? De cele mai multe ori e greu să le separi pe cele două pentru că e vorba de o experienţă completă. Deseori poţi fi de zamăgit tot aşteptând să vină peştele sau atunci când pierzi un peşte şi adesea te consolează faptul că te afli într-un loc uimitor, alături de oameni gata să te ajute. Ceea ce contează e experienţa de pescuit. Vreau să prind peştele, să-l văd, iar după ce l-am văzut mă pot relaxa şi mă pot bucura mai mult de ceea ce mă înconjoară.

Ce tip de carne de peşte îţi place cel mai mult? Cel mai mult îmi place un peşte care trăieşte în Amazon. Se numeşte tambaqui şi se hrăneşte cu seminţele arborelui de cauciuc. Când râul se revarsă, peştele înoată spre pădure şi se îndoapă cu cantităţi uriaşe de seminţe, atât de multe încât, după ce se retrag apele râului, poate trăi o jumătate de an fără să mănânce.

Are un regim organic foarte bogat în proteine. Dacă prăjeşti peştele direct pe jar de lemne, sfârâie în propria grăsime şi gustul e incredibil. Cel mai bine e să mănânci peşte foarte proaspăt. Cât despre alţi peşti, mi-e greu să mănânc peşti marini fără să am mustrări de conştiinţă. Nu mă simt în largul meu când e vorba să mănânc peşti precum ton, care sunt prădători de frunte, e ca şi cum ai mânca nişte carne de leu sau de tigru.

STIINŢĂ. Jeremy Wade, expert în biologie, investighează de peste 25 de ani speciile mutante de peşte

SFATURI

La pescuit nu vă bazaţi pe noroc

Care e cel mai bun sfat pentru un pescar începător? Multă lume uită că peştii sunt creaturi sălbatice. Vezi oameni care vin pe mal făcând mare gălăgie, şi apoi se întreabă de ce nu prind niciun peşte. Trebuie să stai ascuns când ai de-a face cu peşti, trebuie să îi iei prin surprindere. Nu e o exagerare nici chiar mersul târâş. Pe lângă faptul că te pot vedea, peştii sunt sensibili şi la vibraţii. Dacă aveţi pasul greu, puteţi speria peştii şi vor dispărea.

Ce greşeli te pot face să ratezi un peşte mare? E important să acordăm atenţie detaliilor, în special în ceea ce priveşte vârful cârligului, care trebuie să fie foarte ascuţit, nodurile, să fie bine făcute, undiţa, trebuie să fie în stare bună. Mulţi pescari se bazează prea mult pe noroc. Eu, dacă fac un nod şi văd că nu arată prea bine, îl refac, uneori şi de şapte sau opt ori, pentru a fi sigur că mă pot baza pe el. Aşa că, după părerea mea, neatenţia la detaliile legate de echipament este, probabil, principalul motiv care te poate face să pierzi un peşte. <object width="560" height="340"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/QnjXIYgac28?fs=1&hl=en_GB" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><embed src="http://www.youtube.com/v/QnjXIYgac28?fs=1&hl=en_GB" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="560" height="340"></embed></object>