Cum se vede criza pandemiei de pe cealaltă parte a baricadei? Adică din tabăra naționaliștilor, pentru care COVID-19 scoate la lumină toate hibele globalizării.

Publicația franceză Causeur a realizat un foarte interesant interviu cu bătrânul naționalist Jean-Marie Le Pen, ajuns acum la 92 de ani.

Aș începe printr-o întrebare simplă: cum vă simțiți în aceste vremuri de pandemie?

O fake news a anunțat că aș fi fost atins de coronavirus, dar cadavrul mai mișcă încă (râde). E inexact, sunt obligat ca toată lumea să rămân în casă, dar asta nu mă deranjează, ba chiar mă scutește de vederea unor nenorociți.

Când erați copil, ați trăit haosul din 1940. La fel ca Emmanuel Macron, vedeți vreo paralelă între acel război adevărat și „războiul sanitar” de acum?

Nu, nu există comparație. În afara termenului de „război”, nu văd nici o comparație rezonabilă între situația creată de pandemie și un conflict de dimensiunile celui de-Al Doilea Război Mondial sau poate cu cel viitor.

Ați trecut prin război, apoi ați participat la expediția din Suez, în 1956. În fața morții care bântuie, francezii și europenii și-au pierdut ei simțul tragicului?

Ba da. De altfel, găsesc că reacția lor este uimitoare și disproporționată. În acest domeniu, presa joacă un rol de accelerator care nu este întotdeauna dezirabil. Sperie oamenii, deși nu este prima pandemie din lume. Au fost și mai ucigașe decât asta – deși nu i se cunosc deocamdată dimensiunile și durata. Este probabil că, întinzându-se în Africa, America de Sud și alte continente, ea va ucide și mai mulți oameni.

Tocmai, peste jumătate din omenire se află acum în izolare. Fără vaccin și tratament, izolarea este răul cel mai mic?

Strategia izolării are limitele ei, mai ales temporale. Ceea ce poți să faci timp de trei săptămâni nu poate fi impus tuturor țărilor lumii, nici măcare unora dintre ele, vreme de doi ani sau mai mult.

Confruntarea cu virusul este, așadar, inevitabilă. Consider contingentarea ca fiind un pas înapoi de la responsabilitățile frontului.

Totuși, pandemia asta are un merit: ea a dezvăluit un număr de lucruri care nu erau văzute de către francezi.

Prima, fără îndoială, este că organizarea noastră sanitară și spitalicească nu se află la înălțimea riscurilor prin care trece omenirea.

Apoi, criza a dezvăluit formidabila noastră înfeudare față de China comunistă. Când afli că China fabrică medicamentele, piesele de schimb și tot restul, îți spui că lumea nu se poate opri și pune la ordinele unei puteri străine. Un recul al ideii naționale este responsabil pentru riscurile asumate.

Globalizarea nu este și un remediu pentru criza sanitară, a cărei rezolvare ar necesita o anumită solidaritate internațională și europeană?

Nu cred câtuși de puțin în solidaritatea internațională și europeană în aceste circumstanțe, cum nu cred nici în alte circumstanțe, de altfel. Primejdia care ne amenință ne va solicita o concentrare a resurselor naționale și o reîntoarcere psihologică și afectivă către mama patrie.

Francezii vor trebui să strângă rândurile odată cu curelele.

Nu este prima oară cînd popoarele noastre se confruntă cu probleme de această natură. A fost mai ales gripa spaniolă, după Primul Război Mondial, care a făcut între 50 și 100 de milioane de morți.

Astăzi, ținând cont de creșterea populației mondiale, de circulația persoanelor și a produselor, posibilitatea contagiunii este foarte mare.

Suntem foarte amenințați de o formidabilă invazie migratoare, atunci când economiile vor fi sărăcite și mizeria va domni în lume.

Invazia migratoare va fi foarte agravată de faptul că legislația noastră este una a porților deschise.

Ce ați fi făcut dacă ați fi fost în locul președintelui Emmanuel Macron?

Este foarte dificil să te pui în locul lui, deoarece el dispune de mult mai multe informații decât mine.

În primul rând, izolarea nu poate fi de durată. Este evident o măsură provizorie, dar dacă nu s-a descoperit nici o formulă de fond pentru a o înlocui, ea nu va folosi la nimic. Când această operațiune se va încheia, riscurile vor fi considerabile. Cu atât mai mult cu cât nici opinia publică, nici observatorii nu realizează care va fi situația care va urma.

La ce vă gândiți? Prăbușire economică?

Trebuie să plecăm de la o cifră: populația mondială a trecut de la două la opt miliarde de locuitori în intervalul a cincizeci de ani. Problemele sanitare și măsurile conexe vor provoca o catastrofă economică și deci socială.

Mișcările migratoare, deja foarte importante și redutabile, care se produc în lume, se vor agrava serios. Or, nimeni nu ia în calcul o asemenea situație, nici nu vine cu soluții care să ne permită să ne păstrăm independența națională și securitatea individuală.

Luptăm cu mijloace medicale care ne sunt la dispoziție, dar izolarea nu mi se pare că este singura soluție posibilă. În orice caz, nu este durabilă.

O altă politică sanitară ar fi constat în a lăsa boala să se manifeste timp de două luni, pentru a dobândi imunutatea de grup, cu riscul unei hecatombe în rândul persoanelor vârstnice. Ați fi consimțit să sacrificați zeci de mii de vieți?

Situația nu se prezintă în acești termeni. Dar am fi putut să nu recurgem la izolare. Acest soi de grevă generală voluntară mi se pare sinucigașă.

Știu că sălile noastre de operație întâmpină dificultăți mari, în special cu patologiile pulmonare. Lipsește echipamentul și vedem slăbiciunea organizării sistemului nostru de sănătate, deși proclamăm că țara noastră este una dintre cele mai bine dotate țări din lume. E jalnic!

Comunitatea științifică este divizată în privința soluțiilor care ar trebui adoptate. Ce credeți despre dezbaterea privind folosirea clorochinei pe care a declanșat-o profesorul Raoult?

În situația actuală, trebuie explorate toate mijloacele pentru a încerca stăvilirea pandemiei. Hărțuirea la care este supus profesorul Raoult mi se pare derizorie. El, cel puțin, propune o soluție. Decretul dat pentru limitarea folosirii clorochinei mi se pare absolut scandalos și insultător.

În timp ce toată lumea știe că acest medicament poate fi eficient în primele zile de boală, decretul afirmă că el nu poate fi utilizat decât în faza terminală. Asta e bătaie de joc.

Săptămâna trecută a fost plină de răsturnări de situație pe plan internațional și european. În timp ce Germania și Olanda refuzau emiterea de corona-bonduri, Eurogrupul a adoptat Mecanismul European de Solidaritate. Sunteți de acord cu acesta?

Constat o dată mai mult că Europa este o iluzie. Un șir de vorbe goale, de ambiții și de organizații diverse, cărora le lipsește ceea ce poate face istorie, adică forța.

Europa nu are nici forța, nici voința de a acționa ca atare. Dacă jumătate dintre europeni este pentru și cealaltă jumătate este contra, atunci Europa este total neputincioase. De altfel, ea s-a arătat așa în circumstanțele de acum, la fel cum s-a arătat neputincioasă și în trecut.

La închiderea acestei discuții, aș vrea să înțeleg de ce ați lansat un apel către Banca Franței să „sanctuarizeze aurul francezilor”.

Încerc să fiu anticipativ. Dacă a guverna înseamnă a prevedea, este esențial să te întrebi ce se va produce mâine și mai ales poimâine, pentru a încerca să iei măsuri care să împiedice nenorocirea.

Or, cum știu că unul dintre atuurile Franței este stocul său de aur și, prin consecință, că tentația va fi mare de a putea fi folosit, afirm că francezii trebuie să fie atenți cu ciorapii lor.

Să nu lăsăm să se umble la acceastă comoară de război a cărei valoare crește în fiecare zi pe măsură ce situația se degradează pe plan economic și politic.