Actorul, regizorul, dansatorul acrobatul şi nepotul lui Charlie Chaplin a evocat pentru EVZ primele sale amintiri din teatru.
Pe 29 şi 30 aprilie şi pe 1 mai, începând cu ora 20, James Thierrée aduce la Bucureşti, pe scena Teatrului Naţional, cea de-a patra creaţie a sa, "Raoul". Spectacolul se află pentru prima dată în Europa centrală şi de est, după un turneu în mai multe ţări europene (Marea Britanie, Austria, Grecia, Franţa), Canada şi Statele Unite. La Bucureşti este deja în topul 5 al vânzărilor de bilete la spectacole din luna aprilie, la concurenţă cu Bon Jovi, Bryan Ferry şi Nigel Kennedy.
"Raoul debarcă pe scenă cum ar urca pe un vapor. Toată scena seamănă de altfel cu o corabie cu pânze pe care locuieşte acest Robinson Crusoe modern şi naufragiat în singurătate. În acest spaţiu, imaginarul lui debordează, iar iluzia este perfectă: nu ştim niciodată dacă Raoul este cu adevărat singur. Casa-corabie cântă, ţipă, îl provoacă şi tot soiul de animale ciudate vin să-i bată la uşă: o meduză zburătoare, un peşte imens lucitor sau un scarabeu metalic", promit organizatorii.
Actor, regizor, dansator şi acrobat, James Thierrée este totodată nepotul lui Charlie Chaplin. A urmat cursuri de actorie în cadrul unor instituţii prestigioase ca Piccolo Teatro din Milano, Harvard Theatre School, Conservatoire national supérieur d'art dramatique de la Paris şi Acting International. La 15 ani, James Thierrée este Ariel în "Prospero's Books" al lui Peter Greenaway. În 2007, este nominalizat la César du meilleur espoir masculin pentru rolul din "Désaccord parfait" al lui Antoine de Caunes. În 1998 fondează propria companie de teatru, La Compagnie du hanneton.
James Thierrée a vorbit pentru EVZ şi despre colaborarea cu Leonardo DiCaprio. EVZ: Puteţi compara metodele de lucru cu actorii ale unor cineaşti ca Peter Greenaway, Agnieszka Holland şi Raoul Ruiz? James Thierrée: Colaborarea cu aceşti regizori a fost una dintre primele mele experienţe în materie de cinema. Aveam 15 ani când am lucrat cu Peter Greenaway, când m-a ales pentru rol lucra la "Prospero's Books" (1991), varianta lui a "Furtunii" lui Shakespeare. Îşi construia filmele ca un arhitect. Nimic nu era mai important decât compoziţia cadrelor. Îl interesa cum siluetele actorilor treceau prin imagine, cum să realizeze secvenţe în care camera era în mişcare timp de 10 minute, secvenţe care începeau de la un capăt al studioului şi se terminau în celălalt, trecând printr-o mulţime de oameni goi puşcă. A fost o experienţă excesivă şi fantastică, eram extrem de mulţi actori, iar el filma cadre extrem de lungi. Nu ca de obicei, când filmezi 30 de secunde – un minut şi gata. Greenaway filma o scenă la fel de lungă ca într-o piesă. Este singurul regizor pe care l-am cunoscut care lucrează aşa. Era aproape exclusiv preocupat de imagine, oricum mult mai mult decât era de actori. Eram atât de tânăr că m-am bucurat pur şi simplu de experienţă. Cu ce regizor aţi colaborat cel mai eficient? Când am lucrat cu Agnieszka Holland eram destul de tânăr. Am avut un rol foarte mic în "Eclipsă totală", filmul cu Leonardo DiCaprio şi David Thewlis, despre Rimbaud şi Verlaine. Am avut de filmat doar trei – patru zile, îl interpretam pe fratele lui Rimbaud. Era o filmare foarte inteligentă şi o regie la fel. Am fost fericit să lucrez cu actori de talia lor şi să fur din experienţa lor. Raoul Ruiz este cu totul altceva. Are o viziune suprarealistă care merge dincolo de spunerea unei poveşti. E interesant să întoarcă pe dos orice situaţie firească, s-o transpună într-un fenomen suprarealist. Mi-a plăcut acest contrast dintre regizori.
În ultima vreme am lucrat cu un regizor francez pe numele lui Tony Gatlif. Am filmat şi în România timp de două zile, este un lungmetraj despre ce s-a întâmplat cu romii în timp ce Franţa era ocupată în 1943. El regizează din stomac, din inimă, din instinct. Cu el mă simt cel mai în largul meu. Pentru că şi ce fac în teatru este foarte fizic şi instinctiv. Iar Tony Gatlif nu vrea decât ca viaţa să explodeze în faţa camerei. Parcă ne era sortit să ne întâlnim. Vom mai colabora la un lungmetraj. Filmările sunt programate pentru această toamnă. Criticii vă compară constant spectacolele cu filmele lui Peter Greenaway, cel puţin din punct de vedere vizual. A reprezentat o influenţă majoră pentru dv.? Totul reprezintă o influenţă pentru mine. M-am născut în teatru şi scena face parte din primele mele amintiri. M-am comportat ca un burete de când eram copil. Folosesc fiecare experienţă pentru a mă ghida. Poate că există o idee de Greenaway în spectacolele mele. Când ai 15 ani, fireşte că eşti influenţabil. Dar nu pot spune că includ astfel de elemente conştient fiind de ele.
Spuneaţi că aţi fost pe scenă de când aveţi amintiri. Care au fost primele? Primele au avut drept decor interiorul unei cutii. Eu şi sora mea stăteam în nişte cutii magice, aşteptând să se deschidă în vreun număr de magie. Am fost şi în interiorul unor valize cărora li se dăduseră nişte găuri în aşa fel încât să ne iasă picioarele din ele. Încă mai vin oameni la mine şi îmi spun "Te-am văzut într-o valiză". Aş spune că prima mea amintire este că mă aflam într-o cutie care avea o gaură foarte mică pentru ca eu să pot vedea ce se petrece pe scenă şi ca să pot căpăta semnalul ca să ies în lumina reflectoarelor. E o amintire foarte puternică, sunt sigur că un psihanalist ar găsi lucruri foarte interesante în acest sindrom al cutiei (râde). Consideraţi necesară abordarea totală a teatrului (în "Raoul" sunt incluse acrobaţii,circ, iluzionism, dans, pantomimă şi teatru – n.r.) pe care o practicaţi? Asta e identitatea mea. Sunt produsul atâtor intersecţii. Tata (Jean-Baptiste Thierrée – n.r.) venea din teatru clasic şi a trecut apoi la musical şi la circ. Mama (Victoria Chaplin – n.r.) a făcut balet clasic. Am realizat şi filme, şi teatru. Întreaga noastră familie se ocupă şi de film, şi de teatru, şi de circ. În loc să fie o slăbiciune, încerc să fac din asta un punct forte. Încerc să folosesc acest talent nespecializat al meu de a acoperi multe domenii pentru a descoperi un limbaj pe care îl pot folosi. Asta am făcut în ultimii 10 ani cu compania mea de teatru. <iframe title="YouTube video player" width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/Jg_ePUyhqzg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>